Agenda mea

Am aflat cu plăcere și puțină uimire, acum ceva vreme, dar nu am găsit decât acum timp să postez, că tânărul Ionuț Budișteanu, de 19 ani, din Râmnicu Vâlcea, a câștigat marele premiu, în valoare de 75.000 de dolari, la concursul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF), ce a avut loc la Phoenix, în SUA. Ionuț a ocupat locul I în concurs cu invenția sa, un model viabil de mașină low-cost fără șofer.
Modelul creat de Budișteanu, folosind inteligența artificială, poate detecta neregularitățile drumului şi poziția mașinii în timp real dar ce este mai important, zic eu, este că nu ar costa decât 4.000 de dolari, dacă ar fi produsă în serie. Ministrul Educației Remus Pricopie l-a felicitat pe Budișteanu pentru cele două distincții obținute, „Îl felicit pentru munca depusă şi pentru acest premiu, care reprezintă o mare realizare. Îl merită cu prisosinţă. De asemenea, îi mulţumesc lui Ionuţ, precum şi tuturor românilor care performează peste tot în lume, pentru promovarea extraordinară pe care o fac României”. De altfel Ionuţ s-a remarcat în fiecare an de liceu prin premiile obţinute la diverse competiţii interne şi internaţionale de profil, iar la Intel ISEF anul acesta a participat pentru a patra oară. Cu succes!
Deși, încă din 2010 a fost invitat de Universitatea San Francisco să fie student acolo, a refuzat; a primit chiar și o bursă de la  Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE) Foundation care i-ar fi acoperit taxa de școlarizare pentru orice universitate din SUA, însă a decis ca de la toamnă să dea examen de admitere la Universitatea București.
• Surse: Yahoo News Ro, Mediafax, foto: pagina de Facebook a lui Ionuț.

Pentru ca să fie așa, for the record, și să rămână scris undeva (știe bine Google să indexeze), postez aici o conversație avută cu domnul Dragoș Novac. După cum probabil știți (dacă sunteți blogger nu aveți nicio scuză), Dragoș Novac este inițiatorul și organizatorul unui eveniment unic în România, RoBlogFest. An de an, din 2006 până inclusiv anul trecut (adică chiar și în anii urâți de criză/recesiune), evenimentul a avut loc fără excepție, obișnuindu-ne ca în preajma lunii aprilie ba să ne înfierbântăm înscriindu-ne la concurs și sperând la o nominalizare măcar (dacă nu la un loc pe podium), ba așteptând cu înfrigurare invitațiile la petrecere.
Anul acesta, așa cum mi s-a mai întâmplat în alte ocazii, mă întrebam dacă relativa mea lipsă din online a fost de vină pentru pierderea din vedere a ediției 2013 a evenimentului mult așteptat. După o scurtă conversație pe twitter cu câțiva prieteni am realizat că practic nu a avut loc. Am scris un e-mail domnului Novac însă nu am primit răspuns, așa că, în urma altor discuții pe twitter am adresat întrebarea de mai jos:

Pentru că nu am putut pune în embed toată conversația, iată linkul.

Răspunsul dânsului a lăsat loc de interpretări, aș că am solicitat o precizare pe care nu am primit-o (încă?). Aștept să văd ce se va întâmpla în continuare. Ar fi păcat ca o asemenea tradiție de șase ani să fie întreruptă. Sigur că nu pot să mă pun în locul altuia, dar dacă aș putea, probabil că aș trece peste discuțiile înfierbântate, trollăreala și hatereala inerentă, comentariile la adresa excluderii unor bloguri (sigur, aici nu e cazul tău @dark2y), a categoriilor insuficiente, a jurizării după culoarea ochilor sau câștigătorilor nemerituoși; oricâte bobârnace aș primi aș menține un eveniment unic (am spus deja?) care a bucurat an de an blogosfera românească. Din păcate nu pot fi în locul dânsului și nici nu aș dori aceasta, având în vedere efortul laborios necesar organizării (să ne gândim numai cum se poate găsi în zilele noastre un sponsor).
Ne rămâne numai speranța, dragi bloggeri, ca anul acesta să nu fie unul de care să ne amintim cu tristețe. Voi ce părere aveți? Dacă ați participat la o ediție RoBlogFest, cum vi s-a părut?

Click pentru mărirea imaginii

Acest articol ar trebui să fie o apreciere pentru o inițiativă lăudabilă a unui ziar (Ring) și a unei edituri (Litera), de a se alinia Zilei internaționale a cărții.
Din păcate nu va fi așa. Pentru că ceea ce ne definește, anume „dăm ceva gratis? atunci să avem și circ!” spre părerea mea de rău nu a lipsit nici de această dată. Este ușor să dai vina pe oamenii care au pus mâna și au luat mai mult de o carte. Este în firea omenească, mă rog, în firea unora și nu prea ai ce-i face. Iar comentarii sau cum să le spun, reacții ca cele din dreapta au abundat și pe pagina evenimentului și aiurea pe facebook, ba chiar și pe twitter, deși mi se par deplasate. Am văzut, nu o doar o persoană, care din cele câteva cărți dădea câte o carte și celorlalți mai puțin „norocoși”. Este absolut inutil să spun că nu am reușit să iau o carte. Cu o jumătate de oră înainte de a intra în maelstromul uman, tweetul meu spunea totul.

twitpic.com/clf4by E nebunieeeee! #ziuainternationalaacartii
— Ciobanu Nicolae (@CiobanuNicolae) April 23, 2013

Nemulțumirea mea nu se îndreaptă spre cei care au luat cărți, ci spre organizatorii care au făcut dovada unei lipse crase de respect față de cei care au onorat, în cele din urmă, evenimentul. Asta ca să fiu politicos. În orice caz nu pot decât să spun că cei doi și-au dat serios cu stângul în dreptul din punctul de vedere al imaginii. Căci ce sens (chiar dacă secundar) ar fi avut acest eveniment decât a aduce în lumina reflectoarelor actorii principali. Ei bine, au reușit ceea ce nici nu visau: o reacție negativă masivă. Deocamdată împotriva celor care s-au „îmbuibat” cu cultură, dar sper că toți cei supărați pe lume își vor da seama cine este adevăratul vinovat. Nu zice nimeni că e simplu să faci față mulțimilor. Nu este. Dar măcar puteau încerca. Păcat că s-a întinat această premieră a unui eveniment internațional în România în acest fel.
Apropo, credeți că o să-și asume cineva răspunderea?

Bună dimineața și la mulți ani, români! Azi când am deschis Tweetdeck-ul am văzut o postare pe Facebook care conținea următorul film. Păcat că nu este disponibil la o calitate mai mare.

Dacă mai aveți un pic de timp, hai să vedem cum suntem priviți din străinătate, de un canal de travel, de exemplu.

Dacă vă mai aduceți aminte de campania The American ROM, premiată de altfel cu aur la Internetics 2011, vă aduceți aminte și de controversele suscitate, de reacția imediată și de mare amplitudine a românilor dar mai ales a tinerilor la campanie. De fapt nu prea se știa că este o campanie, lumea se „isteriza” că s-a pus steagul american pe batonul de ciocolată, că l-au cumpărat americanii și alte de-astea. Hai să ne aducem aminte cum a fost, de data asta cu „informații din interior”. Să vedem ce a pornit această campanie, tsunamiul media și new media generat și finalizarea gen bomb shell, așa cum i-ar place lui Jeremy Clarkson.

• Sursa: canalul Youtube al lui Ovidiu Moisescu.

Am  tot văzut pe paginile magazinelor care prestează (și) online acest semn, care îți spune ceva de la prima vedere: magazinul a fost verificat și este de încredere. Un lucru foarte important, aș spune, având în vedere că unele magazine astfel verificate nu sunt foarte cunoscute deci ar fi putut fi puse sub semnul întrebării sau evitate. Acest lucru îl rezolvă Trusted.ro.
Intenționez să-mi cumpăr o tabletă și probabil o voi face de la ITarena.ro, unde am găsit un preț convenabil. Așa că semnul Trusted de pe site mă face să am ceva ai multă încredere decât de obicei.
Un astfel de site este verificat de 3 entități obiective și echidistante în piață, cu experiență în comerțul electronic, legile internetului și relațiile dintre comercianți și clienți: Gala Premiilor eCommerce, Legi-Internet.ro și Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România.
Avantajele unui consumator în cumpărarea de pe un site care afișează o marcă de încredere sunt legate de creșterea încrederii într-un magazin care îndeplinește regulile din piață. Un site web poate fi creat în câteva zeci de minute, deci diferențierea între un site de încredere și unul neserios este greu de făcut pentru un consumator neexperimentat.
Pe scurt, avantajele cumpărării de la un magazin de încredere sunt:
• siguranţa îndeplinirii condiţiilor legale şi a celor impuse de marca de încredere, inclusiv, de exemplu, cele referitoare la returnarea produsului în termenul legal;
• certitudinea că magazinul online este de încredere şi are o anumită experienţă pe piaţă, putând fi verificată data primei acceptări în sistemul de marcă de încredere;
• posibilitatea accesului la un sistem de plângeri directe, de obicei gratuit pentru consumator, evaluate de un grup de experţi independenţi faţă de magazinul în cauză. În cazul Trusted.ro acest lucru este posibil, daca magazinul în cauză a cumpărat serviciile de Conciliere Externă;
• accesul la o bază de date cu magazine care au trecut prin certificările impuse;
• accesul ușor la o serie de date-cheie despre fiecare magazin online (cum ar fi: datele de contact, procesatorii de plăți, zone de livrare, contractul cu consumatorul etc.);
• accesul în mod instantaneu cu privire la faptul că magazinul online îndeplineşte cerinţele minime de protecţie a datelor personale cerute de sistemul de marcă de încredere.
Citatul este de aici.
• Sursa: Trusted.ro.

Nu o să-i înțeleg niciodată pe cei care comentează la un articol sau concurs sau... orice postare, ca nuca în perete. Sau ca în cazul de față cu banalități de școală primară. De multe ori stau și mă întreb, oare ce vârstă au aceste persoane și mă simt înconjurat, pe anumite site-uri, numai de (pre)școlari.
Click pe imagine pentru dimensiunea completă (sau pe linkul de mai jos).
• Sursa: Connect.

Pe tânărul Valentin Bratu l-am cunoscut acum câțiva ani la Sanatoriul Balnear Techirghiol (să fie 2007, poate chiar mai devreme), unde își trata, an de an, afecțiunea de la picior. De fapt el era Vali, așa cum eu eram Nicu. El cu problema lui de sănătate, eu cu a mamei (și una de-a mea, dar în surdină), acesta a fost cauza întâlnirii noastre.
Adevarul este că de vreo doi-trei ani nu ne-am mai întâlnit la Techirghiol (oricum, șansele sunt foarte mici având în vedere că o serie este între 12 si 18 zile iar sanatoriul e deschis aproape tot anul). Dar îmi aduceam aminte cu plăcere de el de fiecare dată când ajungeam acolo.
Și nu am mai aflat mare lucru despre el până astăzi când am primit de la un alt Vali, cel din Sarichioi (Valentin Silivestru), un mesaj care mă trimite pe o pagină a site-ului Ziua de Constanța. Și acolo ce-mi văd ochii? Titlul sună așa: „Membrii trupei Mandinga, accesorizaţi de designerul constănţean. Valentin Bratu, la «Debut» în Club Jezoo”. Cum? Tânărul simpatic pe care-l știam se pare că peste noapte s-a transformat în fashion star. Vorbă să fie, nu peste noapte, firește, că este mult de muncă pentru a deveni designer vestimentar. Este vorba de lansarea unei colecții de accesorii vestimentare care include papioane, eşarfe şi cravate unicat, la amintitul club din Mamaia. Nu-i rău deloc!
Surpriza mea a fost mare, pe măsura plăcerii de a afla că cineva mai reușește, cumva, în țara asta.
Nu pot decât să-l felicit pe această cale și să vă invit să vedeți cum încă un Om și-a depășit condiția, realizându-și visul, reușind să pună în practică (ceea ce e dificil, mai ales în vremurile prin care trecem) ceea ce-i place cel mai mult să facă. Felicitări, mult succes și sper să ne „auzim” în curând pe Facebook.
• Credit imagini: sus – pagina de Facebook, mijloc și jos – Ziua de Constanța.
• Surse și contact: Ziua de Constanța, Realitatea.net, ediția de Constanța, profilul și pagina de Facebook a lui Valentin Bratu.

Enervat de prezența termenului „apropiator” prezent în ultima reclamă la cafeaua Jacobs, trimit câteva mesaje în social media, fără niciun răspuns. Atunci hai să le trimit un mail, zic.

From: Ciobanu Nicolae
Sent: Wednesday, July 04, 2012 11:48 PM
To: Consumator [consumator@kraftfoods.com]
Subject: Reclama la Jacobs Kronung

Stimati domni/doamne,
Nu stiu ce agentie a creat reclama care ruleaza curent la posturile tv, dar dumneavoastra chiar nu ati observat prezenta stinjenitoare a cuvintului "apropiator".
Cuvintul nu exista in dictionarul limbii romane, ba chiar in opinia mea, este o jignire adusa limbii romane.
Ma mir ca nu s-a sesizat cineva cu autoritate in domeniu si nu un simplu consumator (de reclame de data asta).
Sunt convins ca nu veti retrage sau modifica spotul tv dar veau sa vad daca imi puteti da un raspuns pertinent.

Al dumneavoastra,
Nicolae Ciobanu

După mai mult de o lună de așteptat, timp în care am pierdut speranța unui răspuns, iată că primesc astăzi un mail de la stimabilii. Chiar sunt curios ce au de spus.

From: Consumator [consumator@kraftfoods.com]
Sent: 6 august 2012, 15:19
To: Ciobanu Nicolae
Subject: Re: Reclama la Jacobs Kronung

Stimate Domn Nicolae Ciobanu,
Va multumim pentru interesul aratat produselor Kraft Foods Romania, in special fata de marca Jacobs.
Orice observatie pe care o primim este bine-venita, deoarece ne ofera o informatie noua despre felul in care consumatorii nostri gandesc si despre felul in care ei se raporteaza la reclamele companiei noastre. Consumatorul nostru are un rol important in decizia companiei Kraft Foods Romania de imbunatatire a modului de comunicare, astfel mesajul dumneavoastra a fost trimis catre departamentul de Marketing.
Referitor la solicitarea dvs., dorim sa va informam ca brandul Jacobs a fost intodeauna strans legat de momentele petrecute alaturi de cei dragi. Din data de 18 iunie 2012, Kraft Foods Romania a lansat o noua campanie Jacobs Kronung prin care rasplateste consumatorii care reusesc sa ii aduca aproape pe toti cei dragi la o ceasca de cafea alintaromata si sa se bucure de timpul petrecut impreuna.
Jacobs Kronung ii admira si ii apreciaza pe toti acesti oameni, care, asemenea Alintaromei, au aceasta putere ce ii ajuta sa mentina legaturi, sa intareasca prietenii si care de cele mai multe ori imbraca haina tipicului erou discret. Jacobs Kronung doreste sa-i descopere, sa le recunoască meritele si sa-i rasplateasca pe masura.
„Pentru inceput, Jacobs Kronung le ofera tuturor un nume ce ii reprezinta, asemenea unui blazon, identificandu-i ca facand parte din acelasi grup, numeros, dar si select. Ei sunt, simplu, Apropiatorii. Pentru a le rasplati talentul si eforturile, Jacobs Kronung  le-a pregatit tuturor Apropiatorilor o campanie promotionala ampla, cu o multime de premii. De-a lungul a 8 saptamani, oricine poate fi sau deveni Apropiator, cu oricare dintre produsele Jacobs Kronung participante”, declara Cristina Pindaru, Senior Brand Manager Cafea Kraft Foods Romania.
Campania Jacobs Kronung se desfasoara in perioada 18 iunie - 12 august 2012 si beneficiaza de o comunicare de marketing integrata, din care nu vor lipsi: prezenta pe TV, online (campanie media si website dedicat), panotaj stradal, cat si suport sustinut la nivelul magazinelor.
Marele premiu constă intr-un apartament de 2 camere, care va fi tras la sorti la finalul campaniei. Fiecare consumator cu minim 3 coduri unice inregistrate in promotie poate fi castigatorul mareui premiu. Noul apartament este spatiul perfect pentru Apropiator, ii usureaza rolul asumat de a-i tine aproape pe toti cei dragi, de la cel mai bun prieten pana la cel mai zapacit fost sau actual coleg.
Jacobs Kronung ofera, de asemenea, si premii instant saptamanale (Iphone, televizor) si zilnice (aparat Tassimo T40, Balansoar, Sistem Home Cinema si Foisor de Gradina). Cei mai activi participanti in aceasta campanie, respectiv Apropiatorii cu cele mai multe coduri inregistrate, vor fi premiati cu 400 de premii garantate. Pentru mai multe detalii despre campanie, puteti accesa www.puterealintaromei.ro .
Regretam daca mesajul reclamei Jacobs Kronung v-a creat vreun inconvenient si speram sa consumati cu placere pe viitor produsele noastre.

Cu deosebita stima,
x

Adică, pe scurt, nimic. Nu au găsit nici măcar un argument, nu au făcut nicio referință la termenul folosit. Ba mă mai iau și la mișto: „Va multumim pentru interesul aratat produselor Kraft Foods Romania”. În concluzie mi-am răcit gura de pomană.

Că nu a văzut nimeni pădure fără uscături se ştie, dar să-i etichetezi pe români ca naţie cu expresii de genul „românii sunt proşti / păduchioşi / rasişti / ţigani etc.” este o prostie crasă. Că la o simplă căutare pe Google numai de asta dai. Iar ce a generat acest talaz de invective se ştie foarte bine. Nu înţeleg cum unii oameni – destul de mulţi din ce se vede – pot pune semnul egal între două seminţii total diferite, şi nu, nu sunt rasist!

RASISM s. n. Teorie social-politică care sustine inegalitatea biologică si intelectuală a raselor umane. Conform DexOnline.

Credit imagine: BrandPR

De fapt ce să ne mai ascundem după deget, este o adevărată campanie de defăimare a numelui României în mai multe ţări, multe chiar comunitare, care în mod ideal ar trebui să ne fie alături. Nu avem cum să uităm ieşirile penibile în media cu emisiuni sau titluri jenante pentru orice jurnalist de pe lumea asta care respectă deontologia profesiei sale.
Reacţii au fost destule, unele la nivel instituţional, altele, multe, la nivel de media, dar acum văd şi eu o campanie  – chiar dacă este iniţiată de o societate comercială – care doreşte de această dată să modifice percepţia lumii despre români şi România pe... Google. O să râdeţi poate, dar nu este chiar un lucru derizoriu, eu nu văd aşa lucrurile. Am mai spus-o, dacă este să faci un pas, până şi cel mai mic pas contează, şi te propulsează spre împlinirea ţelului. Aşa că am participat la această campanie cu sufletul deschis şi vă invit şi pe voi să o faceţi, nu durează niciun minut să dai câteva clik-uri.
Notă: O să fie (deja sunt) destui care o să zică că ROM îşi promovează produsele prin această campanie sau că ROM ne manipulează apelând la patriotism, dar nu subscriu acestor păreri.

Bănuiesc că fotografia asta a făcut deja înconjurul lumii până acum, aşa că nu mai spun nicio noutate. Imaginea asta îmi aduce aminte de o vorbă a nu-ştiu-cui, oricum om cu capul pe umeri, care a spus că inteligenţa globală este constantă, doar populaţia creşte continuu...
Nu voi uita să menţionez sursa fotografiei şi de asemenea să-l felicit pe fotoreporterul Sebastian Marcovici (site | blog | facebook), autorul acestui instantaneu.

Duminică 25 septembrie, la orele 12, a avut loc vernisajul Salonului Naţional de Modelism Militar, aflat, iată, la cea de-a III-a sa ediţie.
Partener în organizarea expoziţiei este Asociaţia Română de Modelism, la fel ca la ediţia anterioară.
Printre organizatori se mai numără Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Asociaţia Natională a Cavalerilor Ordinului „Virtutea Aeronautică” şi Asociaţia Atheneum – Prietenii Monumentelor. În plus, anul acesta se înscrie în rândul organizatorilor şi Asociaţia Română pentru Istoria şi Propaganda Aeronauticii.
Găzduit în spaţiile generoase ale sălii „Lapidarium” a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, salonul vă invită să admiraţi machetele realizate de pasionaţi ai modelismului. Veţi face astfel şi o incursiune în istorie,deoarece creaţiile (dar mai cu seamă dioramele) vă vor „transporta” în istorie precum o maşină a timpului.
Dacă doriţi să admiraţi zeci şi sute de machete, figurine şi diorame, expoziţia vă este deschisă până pe 29 octombrie a.c.
Tweet

Credit imagine: Bloombiz

Ieri am fost preocupat cu căutarea unui aspirator pentru că se pare că cel vechi, un Panasonic produs de o fabrică Matsushita din Spania :)) dă semne clare de oboseală (are deja 10 ani şi furtunul lipit cu scotch). Se pare că intră motorul în protecţie, dar mult prea curând, doar după câteva minute de funcţionare, şi asta nu e bine (eventual ar trebui să-l desfac şi să-l curăţ, păstrându-l ca aspirator de rezervă).
Oricum m-am uitat la ce e mai şmecher şi cam care este cea mai bună tehnologie de aspirare în prezent. Mi-ar fi plăcut şi aspiratoarele cu ciclon şi aspirare în casetă (fără sac) dacă nu ştiam deja de cele cu filtrare prin apă, care se pare că sunt superioare. Astfel am dat de un Samsung SD 9420, care are un sistem multicameral :D de curăţare a aerului şi un filtru Hepa 12 lavabil. Toate bune, unde mai pui că şi arată a OZN.

Credit imagine: eMAG

De găsit l-am găsit iniţial pe eMAG, şi mi-am zis că ar trebui să-l caut şi prin alte părţi, să  văd cât de răspândit este şi să compar câteva preţuri. Iată şi ce am găsit: Flanco nu îl are, nici MediaGalaxy; Domo îl are dar mai scump cu 93 de lei decât la eMAG. L-am mai găsit întâmplător pe MarketOnline cu vreo 60 de lei mai scump decât la eMAG. Am încercat să găsesc referinţe la telefoanele verzi ale diverselor hypermagazine: Real şi Carrefour m-au anunţat că nu pot decât să se uite în ultimul catalog, să vadă dacă produsul este listat acolo – slabe şanse deci... Auchan a fost mai sincer spunându-mi că nu se află în oferta curentă (asta dacă am înţeles eu bine). Cora avea de bine de rău două aspiratoare pe pagina de internet aşa că nu am mai sunat.
Păi ia spuneţi-mi şi mie ce rost are secretomania asta că eu nu pricep? Ca ce chestie este un secret că ai un produs sau nu la raft? Hai să zic că preţul nu mă interesa (ba da!) dar măcar să nu bat drumul degeaba la ei. Eu nu pot să înţeleg. :(( Voi?

Din câte se poate observa, Yahoo România a apărut deja şi este funcţional, deşi lansarea sa fusese anunţată pe 9 martie, dacă-mi aduc bine aminte.
Faimosul motor de căutare (nu mai menţionez aici multiplele sale alte valenţe) este pe felie (şi nici nu putea fi altfel): se apropie 8 martie şi subiectul principal care îţi ia ochii pe prima pagină este dragostea. Bravo lor, iar nouă spor la navigat!

Credit imagine: Muzeul Ţăranului Român

Cine nu a fost măcar odată la Muzeul Ţăranului Român? Sau nu a participat la vreun eveniment, spectacol sau întâlnire acolo? Este un loc deosebit, un loc cu însemnătate mai ales în viaţa noastră, a orăşenilor, ne simţim bine acolo fiindcă simţim în fibre, în suflet, vibraţia originii autentice. La urma urmei, oricum ai lua-o, cu toţii ne-am născut la sat (spun asta metaforic, fireşte).
Dacă este încă prea frig afară pentru a ieşi să-i facem o vizită, am o veste bună pentru voi (nu am descoperit eu roata, dar) muzeul poate fi vizitat virtual. Este un tur atât de inteligent de bine făcut încât ai impresia că e aievea. Nu ai nevoie să descarci nimic, nici să instalezi diverse alte prostii (Quicktime etc.). Totul este disponibil imediat în fereastra de browser, fără imagini îngheţate, fără blur... perfect! :) Vizitaţi deci, fără preget Muzeul Virtual al Ţăranului Român.

Vă transmit două apeluri cu care nu pot fi decât de acord deplin. Este momentul acţiunii, am suportat mult prea multe. Să-i sprijinim atât cât putem.

Domnilor colegi şi camarazi,
Dacă nici acum nu ne trezim şi nu ne unim într-o acţiune concertată inclusiv în stradă la Cotroceni Raia Portocalie ne va învinge şi ne vom merita soarta.
Trebuie să organizam o mobilizare exemplară dacă mai avem în noi spirit de militari şi dacă mai avem demnitate.
Eu cred că avem, iar pregătirea noastră militara şi intelectuală ar trebui să coaguleze o mişcare inteligentă la care să invităm marile agenţii de presă şi CNN, AP, ş.a.
Toţi care avem prieteni şi colegi în străinătate să-i înştiinţăm şi să le explicăm ce se întâmplă la noi şi cu noi cei care am asigurat în decembrie 1989 condiţii ca aceşti nemernici care ne conduc să evolueze şi să ne umilească în aşa hal încât să dispărem ca şi categorie socială.
Noi suntem cei care cu sacrificii am împins această ţară în NATO şi am făcut-o cu profesionalism şi dăruire, şi nu merităm să fim umiliţi de o gaşcă de indivizi rapace care nu mai pot fi opriţi decât de noi dacă suntem uniţi, coerenţi şi perseverenţi.
Domnilor, uniţi reprezentăm o forţă de care acestui ministru de 4 stele Oprea - blestemat fie-i numele alaturi de al stăpânului său de la Cotoceni - îi este frică.

Domnilor camarazi,
Urmare a situaţiei create prin atitudinea criminală a guvernanţilor portocalii privind pensiile militare, vă adresez rugămintea ca, pe lângă demersurile juridice, să se ia în calcul şi o mobilizare generală a tuturor filialelor şi simpatizanţilor pentru o mare demonstraţie de protest care să se desfăşoare în Bucureşti în maximum 30 de zile.
Trebuie să vadă toată ţara şi toate ţările lumii câtă scârbă au acumulat românii inclusiv cei în uniformă vizavi de preşedinte şi guvern.
Apreciez că este suficient să fim prezenţi ca o "mare mută" aşa cum am fost toată viaţa sau, cine ştie, poate această "mare mută" face ceva valuri mediatice şi politice.
Cred că este momentul să ne arătăm forţa şi în stradă chiar dacă ar fi să ne cantonăm câteva zile în Bucureşti aşa cum făceam în aplicaţii.
De asemenea să declanşăm de acum şi agresiv contra campania electorală şi chiar să ne facem compania noastră proprie.

A fost nevoie să îmi iau un pachet complet de antivirus şi datorită preţului convenabil şi a posibilităţii instalării pe trei maşini m-a atras BitDefender Internet Suite 2011. Costă 159 de lei dar dacă mai găsesc încă doi prieteni doritori, preţul sare direct în domeniul „ieftin”. BitDefender lucrează bine şi are mod de laptop, ştiu asta pentru că a fost primul instalat pe netbook.
Dacă pachetul de antivirus (BDIS 2011) îmi era absolut necesar pentru ca îmi expiră cel actual (KIS 2010), hard-diskul extern întrezărit pe pagina de promoţii m-a atras. Este Samsung G 2 şi e incredibil de mic în dimensiuni şi greutate. Preţul de 279 de lei pentru 500 GB mi se pare convenabil. Am remarcat în primul rând preţul, apoi estetica sa. Eu văzusem ceva în colţul paginii, dar crezusem că e vorba de o recomandare, habar n-aveam că husa Belkin făcea parte din promotie; m-am lamurit însă când am dat comanda. :)  Husa Belkin e elegantă şi în ea are loc şi cablul USB (livrat în pachet). Un lucru bun este că nu ai nevoie de încă un cablu USB sau cablu de alimentare, se pare că hard-diskul este destul de econom. Trebuie să amintesc că folosesc un netbook (Asus EeePC 1005HD) şi nu am avut probleme (în instrucţiuni spune că în anumite cazuri s-ar putea să fie nevoie de un cablu USB Y). Am copiat/mutat cam 50 GB de filme, fotografii, e-book-uri si muzică fără probleme, destul de rapid, şi fără să-l formatez înainte. Funcţionează practic ca un stick flash USB. Şi încă ceva: nu se încălzeşte prea tare când e activ, oricum nu cât hard-diskul notebok-ului. :) Iar când e în stand-by aproape că e rece. Aşa că îl pot recomanda liniştit.
Bine, bine, dar unde este minusul din titlu, o să ziceţi. Minusul este că am primit hard-diskul mai devreme cu o zi, iar antivirusul mai târziu cu 4 ore, lucru pentru care nu am de ce să-i mulţumesc eMAG. Aveam un program în zilele acelea, nu trebuia să stau după ei, cu atât mai mult cu cât la comandă poţi specifica precis în ce interval de două ore doreşti să primeşti comanda.

Dacă tot public unele e-mailuri primite, de ce să nu vă arăt şi ce am găsit astăzi în cutia poştală? :)
Este vorba despre o invitaţie cosmopolită, căci găsim amestecate cuvinte din franceză şi engleză în afară de mult chinuita limbă maternă.
Gout s-ar zice că vine din franceză, dar ce treabă are cu style? Hai să nu vă ţin prea mult în suspans: e vorba de un salon de frizerie-coafură. Deschid „invitaţia” şi citesc: Happy hour, hai mă că nu este frizerie, e bar sau restaurant sau... ceva. Nu, nu e. Cât despre prescurtări... v-am păstrat şi vouă câteva zâmbete.


Tweet

• Via @dinculescuRO.

Aveam şi noi un parc în cartier, unul chiar foarte căutat, ba de elevii liceului din apropiere, ba de vecinii care ieşeau cu copii, mai ales vara, când se însera. Acum doi ani, când am plecat într-o dimineaţă la serviciu am văzut că întregul parc era împrejmuit cu un gard de sârmă, în interior apărând un fel de colibă încropită din diverse materiale, unde a stat peste vară, zi şi noapte, un fel de paznic şi un semn pe care scria, culmea nesimţirii „Proprietate privată / (un număr de mobil, şters ulterior) / nu este de vânzare”.
Cum s-a reuşit ca peste noapte o proprietate a statului şi nu doar a statului ci şi a locuitorilor din zonă, poate deveni privată, numai „cei aleşi” ştiu.
Viaţă uşoară nu a avut parcul nici înainte, din când în când se găsea un nefericit şă-şi arunce gunoiul din casă în colţul parcului. Parcă era un semn, grămada creştea apoi zi de zi, până când era ridicată de cei de la salubrizare.
Gardul viu, la rândul lui, era tăiat cam odată pe an de un vecin mai vrednic, acum cine să-l mai tundă?
De vre-un an, a apărut o carcasă de maşină pe trotuar, veneam spre casă când am văzut o platformă plecând în trombă şi am zărit-o, acoperită cu o husă ieftină. De-abia luna trecută s-au „sesizat” cei de la primărie şi au lăsat o „somaţie” hilară către un proprietar imaginar al epavei. No comment.
Vorba aia proastă, trăim în România...