Agenda mea

Orice s-ar spune, cu toate adunate şi scăzute, pentru mine acesta a fost un an destul de bun, eu aşa îl consider.
Plusuri
• De bine de rău ai mei sunt bine şi sănătoşi. Au fost destule probleme, mai ales cu taică-meu care a fost internat în toamna asta de urgenţă pentru o operaţie de colecist... Cu ocazia asta am aflat şi eu că stă mai prost decât credeam cu inima... asta este, viaţa este o c***ă, aşa cum spun mereu cui stă să mă asculte. La fel şi rudele noastre, deşi au trecut prin încercări grele în ultimii ani, ba chiar şi în acest ultim an.
• Am ajuns la mare şi anul acesta, ba chiar de data asta am reuşit să fac eu rost de bilet şi l-am luat şi pe taică-meu.
• Ca şi anul trecut, am reuşit să-mi fac un cadou de sărbători, de data asta unul mai consistent, un laptop, visat de multicel şi cumpărat în cele din urmă când mi-am făcut un pic de curaj, de #blackfridayRO (e drept că visul meu era mai modest, un i3).

Click pentru imaginea completă

• Din punctul de vedere al evenimentelor blogosferice a fost un an bogat, păcat că nu am putut participa eu la toate (la RoBlogFest eram în cârje), iar pe unele le-am scăpat eu din vedere (Optimism, Offline 2.0). Totuşi am ajuns la BerbeCiucTweetMeet, Home Mătăsari, Street Delivery, ZâmbetTweetMeet, MoşNicolaeTweetMeet şi la concertul The Runaways.
• Că tot am pomenit de blog, anul acesta a fost suficient de bogat şi în câştiguri (sper că nu vă imaginaţi că fac bani cu blogul) de tot felul, e suficient să vedeţi articolele din noua categorie „advertorial”. În afară de acestea am mai participat la diverse concursuri pe Facebook şi Twitter. Mulţumesc din inimă tuturor organizatorilor.
• Şi tot în ceea ce priveşte blogul şi calitatea postărilor, am primit răspunsuri mai mult decât mulţumitoare la sondaj, iată rezultatele în imaginea din dreapta. Mulţumesc participanţilor.
Minusuri
• Probleme de sănătate parcă din ce în ce mai mari ale tatei.
• Căzătura plus operaţia aia nesuferită plus trei luni de concediu medical. De fapt medicalul ar trebui pus la plusuri. :-)
• Viaţa pe la serviciu nu e o bucurie în ultima vreme (de fapt de prea multă vreme ca să mai contorizez...). Noroc că acum sunt în concediu... Dacă nu e una, e alta. Dacă sunt amândouă şi le poţi rezolva, nu-i nimic, vine un fax cu rezolvare urgentă... Dacă ai o treabă de rezolvat cu prioritate nu-i nimic, o laşi că se schimbă priorităţile ca ciorapii... Vrei să te apuci de dimineaţă de ceva şi te trezeşti la pauza de masă că nu ai făcut nimic, au tras toţi de tine în toate părţile că „nu-i treaba mea mă, voi sunteţi cu calculatoarele”! Asta pare a fi scuza generală... De vină o fi managementul, or fi vremurile? Om trece noi şi peste astea... dar cum am realizat din primele luni alei lui 1990, nu e greu de schimbat un regim, cel mai greu (nu veau să spun imposibil) este să schimbi mentalitatea oamenilor, gândirea retrogradă a unora, stilul „Românica” gen „lasă bă că merge şi aşa”, toate astea nu ne duc către nimic bun. :-(