Agenda mea

Vineri am fost la Optimism 2009, ediţia de toamnă. Domnul Cristian Manafu, principalul „vinovat”, a reuşit să ne facă să ne simţim bine, deşi vremea de afară ne îndemna mai degrabă la tristeţe şi melancolie. Cât despre sponsorul principal, voi recunoaşte cinstit că m-am îndopat în fiecare din pauze cu pufuleţi îmbrăcaţi în ciocolată (sunt grozavi). Locaţia selectă a dat evenimentului (dacă mai era nevoie) o aură de exclusivitate, dar invitaţii, cei care au fost în lumina reflectoarelor, au dat adevărata valoare a întâlnirii.
În prima sesiune i-am urmărit cu interes pe Andreea Marin Bănică, Cristian Lupşa şi Cristian Mungiu răspunzând la câteva întrebări despre optimism. Din câte am înţeles doamna Andreea Marin Bănică a şi tipărit o carte despre viaţă şi optimism, pe care o va lansa la Târgul internaţional de carte „Gaudeamus” (ediţia XVI, 25-29 noiembrie 2009).
S-a vorbit dspre optimismul proactiv, despre cum se îmbină optimismul cu realismul şi cu munca pentru a ajunge la rezultatele propuse.
După pauză, în sesiunea a doua, a urmat un mic joc interactiv propus întregii audienţe de Dan Dumitrescu şi Sandra Ghiţescu. Am înţeles din acesta că foarte multe idei bune se pot naşte ca o joacă (Cristian Manafu spunea despre însuşi „Optimism” că a început ca o joacă). A urmat domnul Bogdan Naumovici care ne-a mai adus puţin cu picioarele pe pământ, cu prezentarea sa plină de umor (negru). Ne-a povestit despre diversele proiecte în care s-a implicat din 1990 încoace şi mai ales despre ultimul, „Mişcarea de rezistanţă”, despre care a spus că se va lansa în forţă după campania prezidenţială. Precum o reclamă în mijlocul unui film de acţiune au fost intervenţiile mai mult sau mai puţin publicitare ale pufuleţilor dansatori. Hai că nu ne mai puteam opri din râs, au fost bestiali! =)) O asemenea intervenţie a întrerupt prezentarea domnului Naumovici.

Arhitectul Teodor Frolu ne-a vorbit despre reamenajarea zonei Lacul Morii – râul Dâmboviţa şi punerea ei în valoare. Un proiect interesant, mai ales că din câte ştiam şi din imaginile prezentate zona nu este suficient valorificată, anumite loturi din jurul Lacului Morii sunt în paragină sau ruine.
Apoi Sanda Nicola ne-a vorbit  despre Facebook şi ce înseamnă pentru ea această platformă de socializare, dar mai ales, ne-a povestit cu zâmbetul pe buze despre ea şi despre experienţa ei cu cancerul de col uterin, care i-a schimbat viaţa cu totul. Dacă aveaţi dubii asupra numelui, da, este vorba despre Sanda Nicola, cunoscuta (fostă) reporteriţă de la Antene. Ne-a trezit pe toţi spunându-ne că în cursa aceasta de mare viteză a vieţilor noastre, la un moment dat uităm că suntem totuşi oameni.
Aici s-a luat pauza dinaintea ultimei sesiuni, pauză de care am profitat mişeleşte pentru a o şterge acasă. Aşa că nu ştiu cine şi despre ce a vorbit în cea de-a treia şi ultimă sesiune, dar puteţi citi pe blogul lui Sorin Rusi, unde veţi găsi filme şi imagini de la eveniment.
Şi nu m-am dus nici la after-party, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (Palatul Parlamentului), unde a avut loc proiecţia filmului „Amintiri din Epoca de Aur” (ambele părţi). Despre „Shorts Up”, cum se numeşte acest nou festival de filme de scurt metraj şi despre seara respectivă găsiţi detalii şi fotografii pe Metropotam.
Ca să închei într-o notă optimistă, vă trimit la un articol de-al meu din 2 octombrie. Zâmbiţi, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!
• Fotografia din sesiunea întâi apare cu permisiunea şi prin amabilitatea domnului Sorin Rusi.