Agenda mea

În data de 25 august 1609, un astronom italian a expus excepţionala sa creaţie comercianţilor veneţieni. Obiectul avea puterea să mărească cerul nopţii, arătând astfel obiecte cereşti pe care nimeni nu le-ar fi putut găsi şi studia vreodată. Probabil că v-aţi dat seama, din ceea ce am spus până acum, că este vorba de nimeni altul decât Galileo Galilei şi telescopul său. Invenţia sa a schimbat fundamentele ştiinţei, filozofiei, religiei şi societăţii.

Telescopul a fost dezvăluit pentru prima dată în Olanda, în octombrie 1608. Statele Generale (guvernul) de la Haga au discutat cererea de brevet de invenţie, disputat de domnii Hans Lipperhey din Middelburg şi Jacob Metius din Alkmar, care susţineau că au descoperit un dispozitiv care apropie obiectele văzute prin el. Guvernul a realizat că instrumentul era atât de simplu încât putea fi copiat prea uşor şi astfel nu au mai acordat brevetul de invenţie. Totuşi l-au premiat pe Lipperhey şi l-au angajat să realizeze mai multe versiuni binoculare, pentru care a fost bine plătit.
Ştirile despre invenţie s-au răspândit rapid în toată Europa şi în curând însuşi instrumentul. În aprilie 1609 putea fi văzut în Paris, patru luni mai târziu în Italia. Thomas Harriot a observat Luna cu un astfel de instrument în august 1609, însă Galileo Galilei a fost cel care a făcut instrumentul faimos.
El a construit primul său telescop (3x) în iunie – iulie 1609 şi a prezentat un altul (8x) senatului veneţian în august. În noiembrie şi-a aţintit noul său telescop care mărea de 20 de ori (20x) către cer. Cu ajutorul acestuia a putut observa Luna, a descoperit patru sateliţi ai lui Jupiter şi a zărit stele în nebuloase; şi-a publicat aceste studii în „Sidereus Nuncius”, în martie 1610.
Verificarea descoperirilor lui Galileo a fost dificilă. În primăvara anului 1610 nimeni nu avea telescoape suficient de bune şi puternice pentru a vedea sateliţii lui Jupiter, totuşi se puteau vedea detalii ale solului lunar descris în lucrarea sa. Galileo era un practician, nu şi-a documentat instrumentul, aşa că au trecut şase luni până când cineva a putut observa „lunile” lui Jupiter. Odată cu vizualizarea fazelor lui Venus în 1611, de către alţi astronomi, avansul lui Galileo în crearea de telescoape a dispărut. Următoarea descoperire ştiinţifică, accea a petelor solare, a fost realizată de mai mulţi cercetători, independent, între care şi Galileo.
• Surse text: Galileo's Telescope şi Eric Elderbrock's student page.
• Surse imagini: sus – Philosophy of Science Portal, jos – Wikimedia.