Agenda mea

Cineva zicea deunăzi pe Twitter că ar fi nevoie de pesimişti mai degrabă decât de optimişti, referindu-se probabil la situaţia politică din ţară.

Oricât de supărat sau nefericit ai fi, pentru că trăim în România şi asta ar fi suficient să fii pesimist pe viaţă, câteodată ai parte de o schimbare de paradigmă. Când vezi, aici la sanatoriu, tineri care nu mai pot merge (corect sau deloc) deja îţi dai seama că zilele tale, cât de complicate ar fi, nu se pot compara cu o viaţă de calvar.

Nu mai vreau să-mi aduc aminte cum o întorcea taică-meu pe mama, de pe o parte pe cealaltă cu cearşaful, la „Bagdasar – Arseni” de frică să nu facă escară sau cum îi făceam eu baie acolo sau acasă...
Întotdeauna e loc de mai rău, hai să ne bucurăm de binele – atât cât este – pe care-l avem deja în jurul nostru şi pe care poate nu l-am băgat în seamă până acum. Şi nu uita să zâmbeşti! :)
• Imaginea este (c) Bob3160 (Photobucket account).