Am uitat să spun că în tot corpul B (aka „Hotel Speranţa” – ce nume clişeu şi aiurea) holurile de la toate etajele sunt în şantier. Nu-i frumos, pentru că este o imagine de coşmar, în plus se circulă în praf şi moloz. Doamnele ce se îngrijesc de curăţenie fac şi ele ce pot dar nu sunt nici roboţi nici supraoameni. Oricum imaginea din dreapta nu este dintr-un penitenciar de maximă siguranţă, ci de pe holul de la etajul 5.
Pentru că nu ar fi deloc drept din partea mea, voi face mâine o serie de fotografii cu sălile deja renovate.
După masa de seară zic să o scot pe maică-mea puţin la aer, să mai respirăm. Văd că unul din lifturi are probleme, aşa că la recepţie îl raportez. Recepţionista de serviciu înregistrează „plângerea” şi se uită uimit/întrebător la mine şi maică-mea, informându-mă că lifturile se opresc de astăzi la ora 20 (în loc de 21:30). Şi este ora... 20. Oops! Dau fuga cu maică-mea să urcăm în ultimul moment... nah, se opriseră deja lifturile. Noroc că nu plecase doamna responsabilă cu liftul (se pare că liftierul este în concediu sau ceva, de aceea se decalase programul), aşa că, întoarsă din drum (după o mică „discuţie”), ne-a dat drumul un pic la lift, după care a tras heblul definitiv.
Uite aşa, peripeţii de vilegiaturist!
0 Responses to "Techirghiol 2009 (3)"
Post a Comment