Continuăm seria obiceiurilor britanice cu partea a doua (și ultima) a obiceiurilor ce au generat expresii ce se păstrează peste ani.
• Uneori făceau rost de carne de porc, ceea ce îi făceau să se simtă destul de speciali. Când aveau musafiri atârnau șunca de tavan ca să-și arate „avutul”. Era semn de bogăție ca un bărbat „could bring home the bacon” (era în stare să aducă șunca casă). Tăiau puțină ca să împartă oaspeților și apoi stăteau toți în jurul mesei și „chewed the fat” (mestecau grăsimea).
• Pâinea era împărțită conform statutului. Muncitorii luau partea arsă de pe fundul pâinii, familia lua mijlocul și musafirii partea de sus („upper crust”).
• Erau folosite căni de plumb pentru a bea bere și whisky. Combinația asta de obicei dobora un om pentru câteva zile. Cineva care trecea pe drum îi putea lua drept morți și îi pregăteau de înmormântare. Erau întinși pe masa din bucătărie vreo două zile, în timp ce familia adunată în jur mânca, bea și aștepta să vadă dacă se trezesc. Asa a apărut obiceiul de „priveghi”, care în engleza se traduce „wake” („to wake up” – a se trezi).

„Saved by the bell” – un proiect american
• Anglia este o țară mică, așa că oamenii începuseră să rămână fără locuri de îngropat. Soluția găsită era să dezgroape coșciugele, să ducă oasele la o „bone house” (casă-de-oase) și refoloseau mormintele. Când au deschis sicriele au observat că unul din 25 aveau urme de zgârieturi pe dinăuntru și astfel au realizat ca unii din acei oameni au fost îngropați de vii. Așa că s-au gândit ca de atunci încolo să prindă o sfoară de încheietura mâinii mortului, care sa treacă prin acoperișul sicriului și prin pământ la suprafață și să lege de ea un clopoțel. Cineva rămânea de atunci noaptea în cimitir, așa a fost inventată „graveyard shift” (tura de noapte), să asculte clopoțeii, astfel oamenii vii erau salvați de clopoțel („saved by the bell”), mai fiind numit și „dead ringer” (soneria mortului). Cine a spus că istoria e plictisitoare?
• Material primit pe mail, probabil inspirat sau tradus de aici. Credit imagine: Wikipedia/Wiki Media.

0 Responses to "Obiceiuri și vorbe de duh de altădată (2)"