Ieri am fost, prentru prima dată, pe Mătăsari 17. Îmi mai dădusem o întâlnire acolo prin februarie, la un atelier de creaţie – atunci era vorba de mărţişoare. Ajung la locaţie şi zăbovesc un pic afară la o ţigară. În afară de o discuţie aprinsă într-o cameră la parter (am aflat ulterior că fusese una dintre întâlnirile Lecturi Urbane) şi numărul 17 de pe poartă, nimic nu-mi spunea că sunt la locul potrivit. Şi îndrăznesc că intru...
O banală casă veche, din acelea cum se făceau pe vremuri, aşa cum sunt multe în Bucureşti – îmi spun – până am pătruns în interior. Deschis şi neconvenţional, cu disponibilitate pentru o gamă largă de întâlniri culturale. Aşa că nu e o casă, este un centru cultural.
Îi întâlnesc pe organizatori şi cei care au sosit, ca mine, mai devreme. Schimbăm un cuvânt, o strângere de mână, îl cunosc pe Marian Vulpe (blog | twitter). Încetişor, odată cu lăsarea serii, casa se însufleţeşte, decorul prinde viaţă odată cu aprinderea lumânărilor şi sosirea celorlalţi participanţi.
Astă seară avem un recital de muzică folk unde îl vom asculta cu inima pe Ovidiu Mihăilescu (blog). După un ceai trezit cu o felie de lămâie, am ascultat frumoasele cânturi ale solistului-chitarist, care ne-au umplut inima de bucurie precum prima plimbare în parc, primăvara. Am îngânat şi am cântat şi noi refrenul melodiilor (unii chiar ştiau versurile!).
Alternând melodii melancolice cu unele ritmate, Ovidiu a ştiut să ne ţină trează atenţia (deşi nu era nevoie) şi nici nu am ştiut când s-a făcut ora 22. A urmat o mică pauză la care eu, din nefericire, a trebuit să mă retrag. Dar a fost frumos, hrană pentru suflet, într-o seară aromată de primăvară.
• Surse: Home Mătăsari” pe Facebook, prezentarea evenimentului pe blogul lui Marian, impresii pe blogul lui Ovidiu, un video cu imagini pe blogul Kerucov.
• Multimedia: video, foto.

0 Responses to "„Casa cu cântec” la Mătăsari 17"