Astă seară merg la teatru cu taică-meu. Este o invitaţie din partea lui, care vine după o pauză de vreo 15 ani.
Urmează câteva informaţii despre spectacol, care a marcat, la sfârşitul lunii martie, redeschiderea Sălii Izvor, după o perioadă de modernizare şi înfrumuseţare a foaierului şi spaţiilor de acces.
Urmează câteva informaţii despre spectacol, care a marcat, la sfârşitul lunii martie, redeschiderea Sălii Izvor, după o perioadă de modernizare şi înfrumuseţare a foaierului şi spaţiilor de acces.
• Sursa citatului şi imaginii: OnlineGallery.Voiajul domnului Perrichon n-are nimic din piesele roz ale lui Anouilh, iar când auzi întâmplător o remarcă în gura unuia dintre curtezanii domnişoarei Perrichon despre blonde, ai impresia că nu-i aparţine dramaturgului francez. Găseşti la Labiche mai multă amplitudine, mai multă veselie naivă decât la contemporani. Este mai puţin ironic şi mai puţin arţăgos. Foloseşte extravaganţa mai fin decât Ionesco. Nu se expune ca Sacha Guitry, unde acelaşi personaj e mereu prezent, dezinvolt şi spiritual: autorul. Nu există personaje spirituale la Labiche. Creierul e partea mea slabă, afirmă un personaj al său. Lucru valabil pentru toate personajele lui, cu mici excepţii. Iată de ce mint atât de prost şi iată de ce personajele lui ne trezesc indulgenţa cu clarviziunea şi simpatia lor.Voiajul domnului Perrichon de Eugene LabicheLa Teatrul BulandraRegia: Dinu CernescuCu: Vlad Zamfirescu, Ion Cocieru, Virgil Ogăşanu, Manuela Ciucur, Ilinca Manolache, Andrei Runcanu, Gheorghe Ifrim, Silviu GeamănuScenograf: Maria MiuMuzica: Adrian Enescu
0 Responses to "Merg la Voiajul domnului Perrichon"
Post a Comment