Agenda mea

În fiecare dimineaţă soarele îmi zâmbeşte parcă spunându-mi: „bucură-te, încă mai am ceva putere”! Pe lângă soare şi sora soarelui ce zâmbeşte trist din adâncuri, luminând oglinda lacului sărat, îmi sar în ochi viloacele construite proaspăt în apropierea sanatoriului.
Au dispărut drăguţele căsuţele bătrâneşti cu acoperişurile din olane, au fost schimbate cu confortul modern al cărui sclavi suntem. Păcat că unii dintre oamenii cu bani de astăzi nu recunosc un proiect kitchios atunci când îl văd. O tempora, o mores! Naşpa!
Altfel, ca oricine care, copil fiind, se visa ornitolog, am aşternut o momeală din fărâmiţe de pâine, întinzând o vicleană capcană victimelor aparatului foto. Vrăbiuţele s-au apropiat cu frică care a dispărut imediat ce „mama lor” – un porumbel, a apărut, făcând pe bodyguard-ul. A început festinul, la care s-au invitat mai târziu şi alţi porumbei sau guguştiuci mai mici (pui).
Astăzi, pe la prânz, am mai făcut ceva cumpărături (roşii, ardei, caşcaval, gem), iar pe la 18 am plecat cu mama în plimbare spre cofetărie, unde ne-am cinstit cu câte o prăjitură (chiar dacă a fost înaintea mesei de seară).
Am urmărit un pic din „Rătăciţi în Panama”, este un reality-show gen „Survivor”, din păcate nu am avut suficientă răbdare să urmăresc un episod cap – coadă ca să-mi fac o părere. Sau poate chiar asta este părerea mea, deja?!?
Noapte bună!