Agenda mea

Uite că taică-meu s-a dat peste cap de trei ori precum viteazul din poveste şi a reuşit să ne trimită (pe mine şi pe mama) din nou la Techirghiol. Anul ăsta nu ajunsesem aici, în pofida încercărilor repetate şi destul de disperate ale tatălui meu. Hai să povestesc cum a decurs prima zi.
Trezirea – ca la o adevărată familie militarizată – la ora 5; la 6:20 eram deja plecaţi de acasă. Nu era primul drum de acest fel, aşa că l-am parcurs fără nicio emoţie şi fără nicio oprire. La 10:20 eram deja  la „scara” Sanatoriului Balnear Techirghiol, de fapt... un pic mai departe, având în vedere aglomeraţia din faţa intrării şi chiar din parcare (foto sus).
Înregistrarea a decurs cu bine, de la recepţie am fost redirecţionat către Biroul Internări, unde am primit camera. Am luat cheia de la recepţie şi am cărat totul sus (la etajul 5!), inclusiv, în cele din urmă, pe maică-mea. Nu am mai stat niciodată la etaj, de obicei primeam cameră la parter, mama circulând cu căruciorul. E mai greu pentru brancardier şi, în altă ordine de idei, trebuie să prindem liftul pe la orele 21 ca să urcăm, pentru că la  21:30 se opreşte. :( Altfel, vederea de la etaj este grozavă, o panoramă vastă, din Techirghiol (inclusiv mai tot lacul), Eforie Nord până spre Eforie Sud.
Toată zona cu căsute bătrâneşti s-a metamorfozat într-un mini-cartier de vile, construite recent, cu mai mult sau mai puţin gust.
În prima zi a trebuit să mă descurc cu mâncarea pentru amândoi, din cauza politicii sanatoriului. Dar n-a fost rău... am mâncat pizza până la refuz.
Avem noroc de o vreme bună, dacă au dreptate Kappa şi The Weather Channel.
Cam atât pentru prima zi... salutări călduroase din Techirghiol!