Agenda mea

• Atenţie: articol lung.
Acum câteva săptămâni (îmi) promiteam că voi scrie despre aroma îmbietoare şi diafană a teilor din parc. Am renunţat, ar fi fost la fel de greu de descris precum descrierea dragostei. Aşa ceva nu se descrie, se simte.
*
Se ştie că viaţa omului este supusă elementelor mediului înconjurător, care are puterea să o influenţeze. De aceea se spune că viaţa are şi suişuri şi coborâşuri, iar în ultima vreme nouă, românilor (dar nu numai), nu ne-a mers prea bine.
Totuşi, în particular, eu nu pot să mă vait (m-ar bătea Dumnezeu – nu că aş fi prea credincios de felul meu). Întâi schimbarea de program la serviciu s-a dovedit de bun augur: am mai mult timp pentru mine şi pentru a mai face una-alta prin casă (se găseşte mereu câte ceva).
Apoi am terminat cu bine primul an de facultate. Ştiu bine că n-am să devin un istoric adevărat – cum sunt colegii mei – pentru că nu am o aplecare deosebită către istorie, dar măcar o să-mi rămână ceva în cap. De genul „cultură generală”.
Un alt lucru frumos care mi s-a întâmplat în ultima vreme, este câştigarea unei licenţe BitDefender Antivirus 2009, datorită participării la concursul organizat pe twitter. Dacă sunteţi interesaţi, puteţi participa abonându-vă la @BitDefenderLabs şi urmărind mesajele referitoare la concurs. Printr-un simplu RT sunteţi înscris la concurs.
Aşa că, sesiunea de examene trecută cu bine, am din nou posibilitatea să mă relaxez în grădină, citind o carte, scriind un articol nesimţit de lung sau moţăind pe şezlong. Este aşa de bine în curte, pe şezlongul construit de bunicul meu (tâmplar de meserie, fie-i ţărâna uşoară) şi „tapiţat” de taică-meu cu chingă (o idee originală, nu am mai văzut-o la nimeni), care este mult mai rezistentă decât vechea pânză.
Paharul ce-mi stă alături, altădată umplut cu gin şi apă tonică (sau în vremuri mai îndepărtate cu vermut ori bitter), stă relaxat la umbră, cu cola, gheaţă, un „colţ” de lămâie şi o picătură de „întăritor” (whisky sau coniac, ce e prin casă).
Undeva departe se aude o bormaşină cu rotopercutor, vecina întinde rufele la uscat, vrăbiuţele ciripesc gureşe – toată lumea are treabă numai eu nu. Nu acum, pentru că mai târziu se găseşte câte ceva: ba maşina trebuie spălată şi curăţată la interior, ba geamurile casei, că sunt prea murdare, ba trebuie lichidată dezordinea din camera mea...
Via din curte nu mă bagă în seamă, ocupată cum este – beţiva – să înghită cât mai mult din apa ce-i curge din belşug la rădăcină. Totuşi, este darnică: şi cu umbra ei răcoroasă şi cu strugurii care, deşi par a fi mai puţini decât anul trecut, sunt bine crescuţi şi se rotunjesc de sevă pe zi ce trece.
Este atât de frumos afară şi nici nu este prea cald, umbrarul din viţă de vie este des, iar dedesubt este atât de plăcut... arar se mai iţeşte un curent de aer rătăcit, iar mie nu-mi vine să fac nimic, doar să stau întins caun padişah şi să aud ca prin vis natura fremătând în jurul meu...
• Sursele imaginilor: sus (c) Graham and Green, jos (c) Sara Heinrichs pe Flickr.