Agenda mea

Mai devreme am tras furtunul afară din garaj, l-am pus pe sârmă şi am făcut un duş. Acum stau întins pe chaise longue – nume ce-mi inspiră exotice călătorii transatlantice – şi mă uit la soare cum îmi zâmbeşte cu o ploaie multicoloră de raze de lumină. Furtunul, încă pe sârmă, împrăştie un curcubeu de picături răcoroase. Lângă mine, două reviste mă îmbie să le citesc, dar nu am poftă de ele. De fapt cred că nu am chef de nimic. Doar să stau aici pe şezlong...
E caniculă. Dar la mine în curte e bine. Mai trec pe lângă furtun din când în când şi mă răcoresc. De dimineaţă am udat via iar acum frunzele pline de sevă filtrează razele soarelui ce-mi cad pe trup. Via e gârbovită de rod dar va mai trece ceva timp până când voi putea gusta dulceaţa primelor boabe de strugure.
Ascuns undeva în gazonul umbrit al grădinii vecine, un greiere îşi face de cap, pesemne n-are chef de siestă. Ba şi-a mai găsit un amic şi acum stau la şuetă.
O pală de vânt rătăcit pune arar în mişcare frunzele nucului vecin care şoptesc ceva viţei mele de vie. De fapt între nucul vecinului şi via mea este o ceartă veche, ce zic eu, pare a fi război în toată regula. Totul a început cu greşeala nucului de a-şi întinde lebensraum-ul (câteva crăci) peste bolta mea de vie. Când a devenit de nesuportat pentru vie, nici măcar nu mai dădea rod în partea afectată, mai apoi începând să se usuce, a luat şi ea măsuri şi şi-a întins viţele până pe ramurile înalte ale nucului sufocându-le. Partea cea mai proastă este că acum sunt struguri şi în nuc, dar cine stă să-i culeagă?
Se face şi mai cald şi cred că mă voi retrage în casă. Şi nu mai am nici chef de scris...