Agenda mea

He, he, am pus mâna pe jurnalul zilnic al tatei. :D Aşa, „pe furiş, prin lăstăriş, cu prada am venit pâş - pâş”*. Ia te uită ce scria el, dragul, pe data de marţi, 22 februarie curent:

(...) M-am sculat mai târziu, pentru azi şi mâine am mâncare gătită. (...)
M-am uitat pe geam, afară ninge ca în plin decembrie sau ianuarie deşi din lunile de iarnă mai sunt câteva zile. (...) Ninge, ninge, ninge, aşa frumos de parcă vine Crăciunul.
Nicu a aspirat prin toate camerele. A plecat la serviciu iar după vreo oră m-a sunat spunând că sa nu-mi fac griji dar a căzut şi are ceva la piciorul drept. (Textul înclinat în continuare este scris cu pix roşu).
Nicu m-a sunat din camera de gardă de la Spitalul Militar Central, unde medici i-au spus că-l internează şi că va fi operat. Mai că era să cad pe jos de necaz. A venit un coleg al lui cu maşina şi m-a dus la spital. Nicu era încă la camera de gardă. L-au dus direct la chirurgie (Secţia Traumatologie – Ortopedie), etajul 3, camera 10. Am plecat pe la 18.40 la spital, pe un timp câinos, ninge viscolit iar pe jos este nenorocire ca este, mai ales pe străzile lăturalnice este un polei nenorocit. Noroc că am fost cu maşina, cu M. (...)

Eu zic că ajunge, nu? Doamne, prin câte a putut trece omul ăsta. Mulţumesc tată!
Notă:
* Acest vers se leagă de un post pe care-l voi scrie în curând. Aşa, să creez un pic de suspans, zic. Cine ghiceşte fără Google despre ce este vorba şi lasă răspunsul în comentarii, are o bere de la mine :D