Agenda mea

Deşi nu am reuşit să ajung la ediţia a cincea a BeerTweetMeet (o răceală rebelă cu febră de 38,5 grade m-a împiedicat), uite că m-am făcut bine şi am ajuns la Van Gogh Grand Cafe unde a avut loc astăzi întâlnirea şi miniconferinţa din titlu. A început cu întârziere, peste o jumătate de oră, şi mă întrebam, sincer, dacă nu ar fi momentul să plec. Noroc că Ariel a dat startul la timp, altfel aş fi pierdut patru poveşti interesante. Patru poveşti adevărate despre cum poţi porni cu o idee şi să realizezi un lucru extraordinar: un proiect care adună în jurul său o comunitate şi se dezvoltă în mod continuu autocorectându-se.
Şi-au prezentat, pe rând, realizările Tara Duveanu, Adrian Ciubotaru, Liana Buzea şi Roxana Radu.

Tara Duveanu (blog | twitter | facebook) ne-a spus cum a conceput, după o idee dintr-un documentar britanic, un proiect inedit şi un pic ciudat: SoupNights. Pentru că este într-adevăr nevăzut şi neauzit să împarţi supă pe stradă în schimbul unei mici donaţii. În ciuda cârcotaşilor ea a reuşit, şi nu doar odată, să facă cunoscut bucureştenilor acest mod de a ajuta.
Adrian Ciubotaru (blog | twitter | facebook) a avut ideea de a reda cărţile oamenilor, şi de a reda oamenilor lectura: Lecturi Urbane. Începând cu acţiuni de tip flashmob în metrou urmate de întâlniri în faţa Teatrului Naţional şi prin parcuri. De cât efort este necesar pentru a strânge sute şi mii de cărţi pentru a le dona, vă las pe voi să vă imaginaţi.
Liana Buzea (linkedin | facebook) a dat naştere proiectului de care a auzit toată lumea (mulţumită acoperirii mari în massmedia) şi la care foarte multă lume a participat (peste 200.000 de persoane!)Acesta este Let’s Do It Romania! Preşedinta ONG-ului EcoAssist ne-a istorisit începuturile proiectului, cum a găsit voluntarii necesari şi rezultatele, deloc de neglijat de autorităţi, ale zilei de 25 septembrie 2010.
Roxana Radu (blog | twitter | facebook) urmată de încă câteva fete (cu riscul de a nu le numi pe toate: Oana Portase, Elena Cîrîc, Lori Modoran, Corina Georgescu, Anca Bundaru, Tara Duveanu, Mihaela Pană) a avut ideea de a se tunde pentru o donaţie din partea misteriosului domn G. Donaţii care şi-au găsit beneficiari în oamenii cei mai loviţi de soartă. O poveste mai completă găsiţi aici. Este ceva deosebit, fără îndoială, dar din păcate un gest ca acesta nu poate fi înţeles de multă lume, lucru observat prin comentarii. Inclusiv maică-mea, căruia i-am explicat toată povestea nu a înţeles sensul gestului.
Pe scurt o întâlnire interesantă, instructivă, oameni cu personalităţi puternice care răzbind vicisitudinile şi-au realizat visul (cred că nu greşesc când spun asta).
Update: despre eveniment s-a mai scris pe România pozitivă.