Agenda mea

Iată că a fost şi Ziua Bloggerilor Bucureşteni şi, în general, a ieşit bine. Singura părere de rău este că dintre toţi colegii, prietenii şi cunoscuţii nu a venit nimeni la manifestare. Dar părerea de rău a dispărut repede, pentru că am întâlnit-o pe Raluca Simona Uluiţeanu, autoarea blogului Fă-te auzit. O persoană agreabilă, simpatică, alături de care am avut plăcerea să colind prin tot ZBB-ul. Am fost surprins să descopăr multe momente interesante realizate de bloggeri, de la mini-expoziţii de obiecte lucrate de mâna lor, la holurile pavoazate de caricaturi SmokingCoolCat şi UndergroundBD, desene dar şi fotografii lomo (este vorba de fapt despre lomografie) realizate de fotografii din asociaţia Lomo România. Momentele la care am fost prezent au fost:
1. La lansarea de carte organizată de Editura Zip au fost prezentat ultimele apariţii editoriale. Ne-au onorat cu prezenţa autorii Dan Iordache şi Constantin (Costache) Popescu. Remarcabile au fost cele două momentele comice interpretate de Tudor şi Mihaela. Am surâs şi râs cu poftă minute în şir.
2. În faţa intrării a avut loc spectacolul „Statuile” oferit de Teatrul Masca. Spre ruşinea mea recunosc faptul că nu am văzut până acum nici un spectacol al acestei trupe, dar ceea ce am văzut aici a fost dincolo de imaginaţia mea. Cine sunt aceşti oameni care au înfăţişare şi statură de zei olimpieni, ce închipuie prin expresia lor corporală o adevărată poveste de dincolo de timp? Şi câtă rezistenţă fizică (şi psihică) poate avea un astfel de om pentru a sta nemişcat, aidoma unei statui din piaţa mare, zeci de minute în şir?
3. În sfârşit am găsit-o pe fata-cu-punga-pe-cap, de fapt ditamai cutia (îmi pare atât de rău că nu am reţinut adresa blogului). Cu o săptămână înainte, când ni s-a adus la cunoştinţă faptul că cineva va veni cu o pungă pe cap, prima impresie a fost de excentricitate. Apoi am realizat cât de bine se poate promova un blog în acest fel şi am lăudat-o cu prima ocazie.
4. În sala de spectacole au avut loc o serie de demonstraţii interesante de hip-hop, de DJ-ing, apoi s-a dansat, în aplauzele spectatorilor, street-dance.
5. La parter l-am întîlnit pe domnul Cristian Samoilă, care amenajase într-un colţ un studiou fotografic şi, generos din fire, a fotografiat pe orice doritor de un suvenir cu... propria imagine de la ZBB-2009.
6. Am „încercat” să participăm la prezentarea Angle of View. Ce era tot nu ne-am lămurit, decât am ghicit că ar fi o firmă de publicitate pe internet sau ceva... Motto-ul scris pe un banner: „We are the first multitasking agency on Earth” (sic!) a contrastat flagrant cu o pletoră de probleme tehnice: schimbare de laptopuri şi instalare „on-the-fly” şi „live” a playerului QuickTime 6, lipsa sunetului în boxe etc. În sfârşit ni s-a prezentat un scurt filmuleţ, de fapt o prezentare apple-style, gen PowerPoint + Flash combinat, realizată în vreo aplicaţie bengoasă pe Mac-ul care staţiona inutil în încăpere. Acesta a fost urmat de alt film, de cîteva minute, interesant de altfel, în care ni se prezenta „evoluţia viitoare a internetului”. De fapt era vorba de filmul „The media revolution”, vezi mai jos. Nici aici nu am scăpat de probleme, subtitrarea exista dar era... tot în engleză (!?!) şi, colac peste pupăză, era şi decalată, încât nu ştiai ce să faci, era mai bine să citeşti sau să asculţi? Lamentabil stimaţi domni, aceasta este imaginea dumneavoastră de firmă?
La o simplă căutare pe YouTube am găsit, într-un minut, pe pagina a doua a rezultatelor, clipul respectiv, şi ia te uită, subtitrarea este ok! Păi dacă exista acoperirea WiFi, la ce v-aţi complicat inutil? Apoi au început să implice audienţa într-un experiment, moment în care am luat hotărârea să plecăm.
7. Tot la parter am găsit-o pe Zăpăcita (făcusem cunoştinţă în urmă cu o săptămână) şi am urmărit, ca un copil, cum confecţiona animăluţe, flori sau alte diferite obiecte din baloane. Am primit şi eu o floare, pe care am făcut-o „cadou” Ralucăi mai târziu. Un însoţitor al „zăpăcitei” sufla baloane de săpun pe care încercam să le surprind cu aparatul foto.
8. Am participat la expunerea organizată de Romeo Mihai Semeniuc, un mare pasionat de bere, care, după cum am aflat, provine dintr-o zonă a ţării unde încă se mai fabrică bere acasă (!). A fost prezentat un istoric al berii, apoi tipurile de bere şi particularităţile producerii şi gustului lor. La sfârşitul prezentării ni s-a oferit câte o bere pusă la dispoziţie de sponsorul principal. Din păcate în prezentare s-au strecurat câteva greşeli de tipar, ca de-altfel şi aici.
9. La final am urcat din nou în sala de spectacole unde persoane din public au fost invitate pe scenă unde au spus bancuri. A urmat un moment de dans din buric pe muzică orientală. Ne-am răsucit pe călcâie şi am şters-o (nu înainte de a face o fotografie-martor). A fost ca nuca în perete, de altfel singura manifestare care m-a dezamăgit.

Se înserase şi afară încă ploua bacovian. M-am despărţit de Raluca cu promisiunea că o să ne citim reciproc (blogurile) şi că o să ne scriem (prin comentarii).

Să încerc o notare?
+ Organizarea a fost în general bună dar, având în vedere că a fost prima ediţie a ZBB, voi spune foarte bună.
+ Multe momente, prezentări, happeninguri, spectacole interesante.
+ Multă originalitate, varietate mare de activităţi prezentate.
Minusurile sunt mult mai puţin importante dar le spun în ideea de critică constructivă.
– Nu că aş fi stat în berea lor, dar unde au fost cele 500 de beri promise? Cu siguranţă nu la PauzaDeBere! De ce nu s-a procedat elegant, prin distribuirea de tichete aşa cum fac alţii, nu ştiu.
– Momentul de largă inspiraţie manelistică. Aşa sunt eu, de modă veche.
– Prezentarea Angle of View atât cât am văzut... fără comentarii
– Nu aveai cum să le vezi pe toate, programarea momentelor fiind în paralel, neliniară
? Ce căutau copiii acolo, aveau şi ei un blog?
? Fiind aproape tot timpul la ZBB, nu ştiu dacă a funcţionat transmisia live de pe netv.ro. Se aude că s-a transmis şi pe 220.ro. Ştie cineva?