Agenda mea

Aşa cum am promis, o să scriu aici despre ce şi cum a fost FutureShorts România, ediţia din 21 februarie. În primul rând că a fost cât pe aci să întârzii. Am avut mare noroc cu un troleibuz care m-a dus ca vântul şi ca gândul până la Universitate. Am trecut iarăşi prin pasaj, pe care l-am găsit tot „nemobilat” de ceva buticuri. Ajuns în faţa Teatrului Naţional Bucureşti am fost puţin nedumerit, neştiind de unde să încep să caut sala ArtExpo, şi mai erau doar câteva minute. Nu mi-am făcut prea mari griji, deoarece ştiam că astfel de evenimente încep cu întârziere (nu am idee de ce). Aşa că am găsit în cele din urmă intrarea, care se află pe latura dreaptă a clădirii (sudică), deasupra caselor de bilete.
La intrare am fost luat în primire de o fată care mi-a luat banii (20 lei), mi-a dat două bileţele pe care puteam să primesc de la bar două beri (în afişul programului era menţionată doar una) şi o brăţară de hârtie. Am urcat nu-mai-ştiu-câte etaje până am ajuns la holul de intrare. Aici lume multă, fum şi mai mult. Foarte mult tineret, doar câţiva oameni ceva mai în vârstă. La acest nivel se aflau două din cele trei săli de proiecţie, a treia fiind mai sus cu 2 etaje. Tot aici se afla şi barul de unde am luat (stând destul de mult la coadă) prima mea bere şi am ieşit la o ţigară. Aşa cum am prevăzut, spectacolul a început cu cel puţin 20 de minute întârziere. Am urcat la sala de la etaj, unde am găsit şi un loc, aproape de ecran.
Dintre toate producţiile (vă reamintesc că găsiţi lista filmelor aici), cel mai mult m-au impresionat Magic Paris, care ne arată că fericirea atât de neaşteptat găsită poate fi înlocuită repede de disperare; Zhanxiou village, unde vedem că cinematograful poate atrage, inexplicabil, chiar şi un nevăzător; Happiness, poţi fi fericit fără motiv, pur şi simplu pentru că exişti şi e soare afară, şi asta este, bineînţeles, contagios; Lies, trei poveşti animate despre cum ne poate schimba viaţa chiar şi o singură minciună şi Top girl, crudul adevăr al maturizării unei adolescente într-o lume a bărbaţilor şi felul cum aceasta îi alterează relaţiile personale.
A fost o experienţă interesantă, fiecare film încercând să transmită mesajul pe care îl poartă către o audienţă receptivă, tânără, care a aplaudat fiecare proiecţie.
După proiecţie, „after party” cum au spus organizatorii, s-a produs Electric Brother (fost membru al NSK) care a aruncat sala în aer cu ritmurile sale trip-hop, downtempo, chill out. Nu am mai putut rămâne după ora 22.30, aşa că am şters-o acasă. Având în vedere că mi-a plăcut, este foarte posibil să revin în viitor, aşa că, probabil, voi mai scrie despre FutureShorts.