Agenda mea

Iată că nu am mai apucat Wall-E la cinematograf (mi l-a adus un coleg pe DVD), deşi muream să-l văd. În schimb, pentru a-mi mângâia sufletul (de copil) rănit, în căutarea unei „retribuţii”, am mers la seria a doua a filmului de animaţie. Pe primul îl văzusem deja, aşa că aveam ceva aşteptări pentru al doilea. Aşteptări ce nu mi-au fost înşelate. De fapt, acest gen de filme are ca target mai degrabă publicul adult decât copiii, aşa cum, poate, ne-am obişnuit. Dacă este un film de animaţie, este pentru copii. Ca şi cum ai spune că „South Park” sau „Beavis and Butthead” sunt pentru copii.

Pelicula abundă de gaguri, momente comice inedite, dar şi de nelipsitul apel la suflet (tipic Holliwoodian), atunci când leul Alex (Ben Stiller), împreună cu familia sa proaspăt regăsită, sunt alungaţi din comunitatea leilor din rezervaţie. Toate necazurile se rezolvă însă prin colaborarea tată – fiu (o altă lecţie americană) şi prin diverse întâmplări comice, sfârşitul fiind cu morală şi cu happy-end (contrazicând astfel publicul – ţintă), trimiţându-ne cu gândul la seria a treia (2012, răbdare!) şi poate la surprizele din Happy Meal.