Agenda mea

Azi de dimineaţă, chiar cum m-am trezit, am aruncat o privire către scumpul (nu din punct de vedere financiar) şi fidelul meu Nokia E50. Imediat mi-a venit o idee de articol în care să amintesc de toate telefoanele mobile pe care le-am avut vreodată. Intru în Dashboard şi ce să vezi, Denisuca scrisese deja un articol exact pe această temă. Coincidenţă? Great minds think alike? Nu ştiu, dar mi-a furat subiectul. Nu că m-aş supăra, Doamne fereşte!

Primul meu telefon (1998-1999) a fost un Bosch Com 607 (imagine (c) Sota1.ru). Fiind primul, nu ai cum să nu-l iubeşti, este telefonul ce-ţi permitea, prin 1998, să vorbeşti oriunde. Arătai ca un alien vorbind la telefon pe stradă, dar mai ales când verificai la piaţă dacă nu-ţi umflă preţul vânzătorul (avea calculator cu patru operaţii integrat).

M-am ataşat destul de mult de telefon, îmi plăcea, dar se şi auzea bine, nu avea – culmea – problemele unor telefoane moderne. A fost cumpărat la pachet cu cartelă pre-pay de la Connex. Mi-a fost furat împreună cu alte lucruri într-o geantă.

Al doilea (1999-2002)a fost Nokia 5110 (imagine (c) TmoNewsForums). Deja toată lumea era înnebunită după Nokia, de parcă celelalte mărci ar fi fost deja second hand. Nu era aşa, în abundenţa mărcilor de atunci erai tentat să cumperi un Erricson sau un Motorola, pentru că arătau al naibii de bine. Acest telefon a fost un pas înainte, determinând încrederea mea în calitatea brandului. Avea şi jocuri, iar una dintre „măreţele” avantaje era că puteai să-ţi personalizezi logo-ul operatorului. Ce plăcere pe acea vreme, deşi era destul de dificil să găseşti un site care să-ţi „urce” gratuit imaginea pe telefon. De unde să-ţi imaginezi că peste câţiva ani vei putea schimba fundalul sau chiar tema telefonului exact cum ai face acasă la calculator. Am avut două: primul mi-a fost furat dintr-o geantă diplomat, al doilea încă îl mai am acasă! Au fost cumpărate la pachet cu o cartelă pre-pay Connex.

Al treilea (2002-2005) a fost un Nokia 3310i (imagine (c) Global B2B Network). Primul meu telefon cu WAP (!!!), vibraţie la apel, profile modificabile de utilizator, convertor valutar şi screensaver. Mult mai mic faţă de Nokia 5110 şi mai uşor, era altceva. Nokia a mers şi mai departe în a da posibilitatea utilizatorului să-şi modifice din ce în ce mai multe setări. Dar cel mai important era prezenţa accesului la internet prin WAP, o premieră pentru mine, deşi taxarea, după cum trist aveam să descopăr, se făcea la minut şi nu la Kb, datorită accesului prin CSD, folosit la acea vreme de Connex.

A fost cumpărat la pachet cu o cartelă pre-pay Connex. L-am vândut unui coleg.

Al patrulea (2005-2007) a fost Sony-Ericsson K700 (imagine (c) Mobiledia). Ăsta a fost cel mai tare. Din punct de vedere al modificărilor aduse de utilizator, era Dumnezeu. Firma pusese pe propriul site până şi o aplicaţie, modestă dar eficientă şi frumos realizată, prin care puteai să-ţi faci propriile teme (şi Nokia are aşa ceva pentru a crea propriile teme dar este gigantic, sute de Mb, plus că are nevoie de alte programe mâncătoare de resurse gen .NET 3 etc.). Pentru prima oară aveam un telefon cu ecran color, TFT cu 65k culori, cu cameră foto/video integrată şi LED flash (care lipseşte lamentabil la Nokia E50). Era aşa-zisul telefon „cu două feţe”, pe una telefon, pe cealaltă aparat foto (care, printre altele, putea crea imagini panoramice). Avea şi internet mobil, de data asta puteam naviga versiuni mobile ale site-urilor reale, şi chiar prin GPRS, un mare avantaj, deoarece acesta se taxa la trafic şi nu la minut. A fost luat cu abonament pe 2 ani, de la Orange. Am fost nevoit să-l dau la vânzare în decembrie 2007, atunci când mi-am cumpărat actualul telefon. A fost şi primul telefon pe care nu l-am mai ţinut într-o husă proprie. Îl ţineam într-un toc prins la curea.

Al cincilea şi ultimul deocamdată (2007-...) este un Nokia E50 (imagine (c) Wow Davao). Primul telefon cu sistem de operare (Symbian S60 3rd) care permitea manipularea interfeţei, instalarea de programe şi lucrul cu fişiere ca pe orice calculator. Camera, de 1,3 Mp, e ceva mai bună, dar mult inferioară altor modele, inclusiv Nokia (Motorola rulez). Instalare de programe şi de teme de pe diverse site-uri, dintre care cele mai importante sunt MOSH şi GetJar. Internetul de la Cosmote este OK, mai ales cu extraopţiunea de 12 Mb, dar aş fi preferat 3G şi nu GPRS, din cauza vitezei reduse a celui din urmă. Pentru internet nu folosesc browserul intern, deoarece e foarte slab, chiar dacă poate vedea Flash, mai bun este Opera Mini for mobile. În pachet a existat un cablu USB, chiar dacă conexiunea prin Pop-Port este desuetă, dar căştile au dezamăgit, nu sunt stereo, cică pentru că este un mobil de business. Atunci de ce nu o cască mai bună?

Se pot vizualiza documentele Word, Excel, Powerpoint şi PDF, dar nu şi edita. Există suport pentru card microSD, până la 2Gb. Are comunicaţii prin Bluetooth 2.0 dar şi infraroşii, care lipsesc la telefoanele evoluate. bateria este foarte bună.

Până a intra pe internet, la o folosire normală, avea durata de stand-by până la 7 zile. Este un telefon bun şi sunt mulţumit de el. Ce-i lipseşte? WiFi b/g, 3G+, tastatură integrală şi un ecran mai mare, poate şi tactil.

De aceea viitorul meu telefon, tot din categoria de buget mic-mediu, va fi probabil Nokia E63 (imagine (c) LetsGoDigital) (vezi şi articolul).