Agenda mea

Pentru că au trecut sărbătorile de iarnă, cu toate evenimentele şi obiectele lor fetişe, nu se poate să nu ne aducem aminte că am fost şi noi cândva copii. Să ne amintim cum priveam cu jind cadourile de sub pomul de Crăciun, murind de nerăbdare până a doua zi dimineaţa când, cu inima în gât, trezeam pe toată lumea din casă pentru a merge să deschidem darurile Moşului. Să ne amintim că am văzut acelaşi brad (poate cu alte ornamente) an de an, cu alţi ochi, cu ochii de copil care nu ştia prea multe, dar of, Doamne, voia să afle cât mai multe despre orice.

Apoi, dacă tot ne aflăm pe memory lane, hai să vedem şi ce lucruri ne supărau sau ne deranjau în acele vremuri când noi eram mici de tot, iar „oamenii mari” erau chiar mari şi aveau mereu dreptate.

Bine zice domnul Florin Puşcaş în articolul dânsului, „ce vrei să te faci când vei fi mare?” era una dintre cele mai stupide întrebări care se puteau pune unui puşti. În primul rând pentru că primeai de la o zi la alta alt răspuns, duh!