Într-o noapte tristă de ianuarie ne-a părăsit poetul Grigore Vieru. „A trecut în noaptea veşnică a morţii”, cum frumos scrie bunul său prieten, profesorul Ion Dodu Bălan. S-a ridicat la cer, alăturându-se iubiţilor compatrioţi Doina şi Ion Aldea Teodorovici.
Abia s-a dus (18 ianuarie 2009) şi ne este deja dor de el, simţim golul lăsat în urmă în chiar miezul fiinţei noastre. Să ne aducem aminte şi să ne mai amăgim că nu a plecat de tot dintre noi, că a rămas, în forma sa pură, spirituală, acolo sus, unde va veghea fără repaus asupra limbii şi naţiunii române...
Uşoară, maică, uşoară
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ
În priviri cu-n fel de teamă
Fericită, totuşi, eşti
Iarba ştie cum te cheamă
Steaua ştie ce gândeşti
• Citat din „Opinia naţională” nr. 464 din 26 ianuarie 2009 (versiunea online).
0 Responses to "Grigore Vieru, luceafărul Basarabiei"
Post a Comment