Agenda mea

Vineri 8 februarie 2008. O zi de bucurie dar si de mare intristare. A plecat din mijlocul colectivului nostru un om de valoare, un om „de baza”, un om care nu se sfia sa puna umarul cind era nevoie.
Ma bucur pentru ca, in principiu, il asteapta o viata mai buna (a se citi „va fi mai bine retribuit”), sunt trist si pling pentru ca am pierdut un coleg si un prieten. Uite asa, bine abtiguit (cu alb si rosu), plec din statie uitandu-ma lung la troleibuzul 69 si simt ca m-apuca iar o criza de plins. Noroc ca nu era lume pe linga mine pe trotuar, la orele 7 ale serii si, oricum, cind am dat coltul si am intrat pe strada mea eram oarecum mai calm.
Imi trec prin fata ochilor, precum intr-o NDE, toate momentele comune, toate prostioarele, glumitele si farsele puse la cale, ingrediente care fac mai placuta o zi la serviciu, inclusiv fotografiile „de familie” trucate de mine in Photoshop...
E foarte greu sa te desparti de un prieten, ca oricat ne-am promite ca o sa ne sunam, o sa ne intilnim „la o bere”, sau „la gradina”, viata ne intra pe fagase diferite fara sa vrem, fiecare cu programul lui de munca, cu prioritatile de acasa... Asa ca este foarte greu ca o prietenie sa se afle la aceleasi valori (ridicate, nu?) in doi oameni, astfel incit sa renunte la anumite lucruri pentru a se intilni, pentru a participa in comun la evenimente sociale etc.
Oricum... acum ne vom vedea mai rar, daca nu foarte rar, experienţa îmi spune acest lucru. Succes şi o viata frumoasa iti doresc, Adi.