Într-o lume în care lipsa de resurse fosile va fi realitate, într-o lume care nu se va adapta, renunţând la combustibilii clasici – generatori de poluare, şi nu va adopta surse de energie non-poluante, cu grad mare de regenerare, viitorul va fi trist, sărac, cu mari probleme sociale. Într-un astfel de ipotetic viitor, ca şi în alte scenarii (post-cataclism), actorii lui ar putea deveni nomazi în căutarea de resurse folosibile, în căutarea unei oaze de normalitate în care ar putea, eventual, să se stabilească şi să ducă o viaţă mai bună.
Pentru aveastă eventualitate a fost creată, gândesc eu, casa ecologică mişcătoare, o casă care foloseşte energia solară şi eoliană. Deşi încălzirea se face cu lemne, inventatorii declară că este „carbon footprint neutral” (asta din cauza faptului că un pom va degaja prin ardere o cantitate de CO2 egală cu cea absorbită în timpul vieţii sale).
Aici am putea trăi liniştiţi, feriţi de eventualele animale sălbatice, călătorind oriunde (este adevărat, deocamdată numai cu 60 de metri pe oră) şi desfăşurându-ne în acelaşi timp activităţile zilnice (cum ar fi găsirea hranei).
Partea cea mai interesantă este că s-ar putea forma adevărate comunităţi nomade, construite din module alipite sau suprapuse, în care s-ar putea reinventa diviunea muncii. Pe suprafeţele acestui sat nomad ar putea exista diverse culturi, este adevărat, de dimensiuni modeste. Ar putea exista module pentru comunităţile mai mari în care ar funcţiona sere, ferme piscicole sau chiar micro-fabrici.
Viaţa în aceste module, deşi ne-ar părea cam claustrofobică, pare a fi destul de comodă, un modul putând găzdui confortabil doi adulţi. Mobila este practic integrată în modul, singurele părţi vizibile fiind soba, masa şi chiuveta, precum şi rezervorul de apă şi cel al toaletei (care nu este chimică tocmai pentru a se putea folosi ca fertilizator).
Ar fi o experienţă interesantă, cu siguranţă, dar nu şi în cazul în care cataclismul ar fi generat de om (în urma unui incident militar, de exemplu). Să nu uităm că viaţa în satul modular nu este auto-sustenabilă, având nevoie permanent de aport de resurse din exterior (lemne, hrană) şi nici nu poate oferi protecţie la atacuri chimice, biologice sau nucleare, nefiind dotată în acest sens.
• Images (c) N55. Surse: go4it, SlipperyBrick. Video oficial şi fragment din emisiunea TV Asia Brief, pe YouTube.
ULTIMELE POSTURI APARUTE PE BLOG

0 Responses to "Casa păşitoare, pentru un viitor nesigur"