Agenda mea

Mda... mi-am cam păpat „vacanța” pe anul ăsta. Mă rog, zile de concediu ar mai fi dar cele de „vilegiatură” s-au cam dus. Mai întâi, împreună cu taică-meu, la Cap Aurora (11-18 iulie), unde am avut parte de o vreme bună deși totuși prea călduroasă. Plaja locală, între golfulețe, nu m-a atras deloc, fiind mult prea scurtă (cea de la Mamaia – sau chiar Mangalia – este de vis), în plus apa era foarte puțin adâncă chiar în larg, unde atingeam cu picioarele pietrele de pe fund când înotam mai relaxat, ceea ce nu era deloc plăcut. Pe de altă parte exista piscina cu apă sulfuroasă (te obișnuiești repede cu mirosul) în care apa era caldă chiar și în ziua când se schimba.
Cred că m-am bronzat mai mult sub umbrelă, oricum nu sunt genul să stau cu orele în soare. Mă mulțumeam să îmi reiau lectura la „Plăcerile jocului” de Chiril Tricolici, un scriitor pentru care am un respect deosebit și ale cărui cărți le-am devorat și recitit, precum cele ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu sau Agatha Christie. În rest o cafea sau un frappé de la barul din apropiere și o țigară îmi țineau companie de dimineața până spre seară.
În afară de copii care populau aproape la orice oră din zi piscina, am mai avut încă două nemulțumiri: coada incredibilă de la restaurantul cu autoservire din incinta hotelului la orele prânzului și faptul că am fost cazați la etajul 4 din 4, așadar după amiaza și seara era cam cald în cameră, chiar cu ușa de la balcon deschisă.
Drumul la întoarcere acasă a început cu un mic coșmar, dat fiind că toate panourile indicatoare fuseseră deja instalate dar drumul urma să fie deschis abia după câteva zile, dar ne-am descurcat.
Pentru că mai rămăseseră câteva zile de concediu am hotărât în consiliul de familie să mergem și la țară (comuna Costești, județul Vâlcea), de data asta cu tot familionul, să iasă și mama un pic la aer (19-22 iulie). S-a potrivit bine căci au sosit mai pe seară și rudele de la Deva. A fost iarăși prea cald însă în casa țărănească a bunicilor era răcoare în plină amiază... cu ușa deschisă de perete! Nu știu ce știau ăi bătrâni și ce am pierdut noi pe drum, dar nu e bine deloc să te coci la oraș între patru pereți... Am mâncat ceva porumbi fierți la ceaun (moartea mea sunt cei copți pe jar), aduși de o mătușă; am petrecut ceva vreme cu Bogdan, nepotul meu; am fost după mure dar le mai trebuie vreo 2-3 săptămâni după mintea mea și atunci chiar voi avea recoltă adevărată! :-) Așa că mai vorbim în august, la următoarea ieșire în peisaj.
Voi pe unde vă petreceți vacanțele sau concediile? În țară sau în străinătate?