Agenda mea

Nicu Alifantis - Te uita cum ninge decembre

Anul acesta sărbătorile de iarnă m-au luat cam pe nepregătite. Şi pentru că nu am scris de multişor (m-am lenevit), iată un scurt rezumat.
Pe ultima sută de metri a anului (dacă pot zice aşa) m-am gândit la o masă cu colegii de serviciu. Nu neapărat una fastuoasă, o masă comună la care să ne simţim bine. Ceea ce cred că am reuşit în cele din urmă. Pe 24 ne-am mobilizat, am cumpărat ceva de mâncare şi ne-am aşternut la ronţăit şi povestit.
Norocul meu este că făcusem cumpărăturile de Crăciun şi luasem şi bradul pe 23, astfel nu ştiu ce se alegea de sărbătorile astea. Dacă vă întrebaţi, ei bine, da, am cumpărat un brad artificial, în primul rând pentru că scap de o grijă în următorii 4-5 ani, plus faptul că ajut astfel ca an de an să se taie din ce în ce mai puţini brazi. Bradul este foarte bine realizat aşa că arată grozav împodobit.
Deci în ajun de Crăciun, la ora 12 aterizez un pic abţiguit acasă, cică trebuie să „fac pomul” şi să mai pun şi ceva pe dedesubt. În fine, a ieşit frumuşel, după cum (cu greu) îl puteţi întrezări în imaginea din dreapta.
Pe seară am aşternut masa şi ne-am făcut de cap cu whisky şi ţuică.
Tot în perioada asta m-am văzut puţin cu Mihai şi am mai schimbat o vorbă şi-un e-mail. Apoi a trecut Tavi pe la mine şi am vorbit câte-n lună şi-n stele... atât cât s-a putut, vreo o oră şi jumătate. :( Ba a mai fost timp să facem şi schimb de filme pe stick-uri.
În fine, după atâtea zile de odihnă şi refacere, mi-am făcut „curaj” şi l-am luat pe taică-meu de o aripă şi ţuşti la AFI Palace Cotroceni să vedem şi noi minunea minunată şi mult lăudată pre nume Avatar. Iar taică-meu să vadă cum mai arată, se vede şi se aude un cinematograf modern. 3D adică, la IMAX nu am mers pentru că trebuia să rezervăm locurile acum două săptămâni, plus că tot aud de probleme tehnice de tot felul şi subtitrări naşpa. Aşa că pas deocamdată. Poate la vară. :) Cât despre Avatar, voi scrie un pic mai târziu.
Hai să vă zic un La Mulţi Ani călduros tuturor: rude, prieteni, colegi, cunoscuţi şi internauţi (bloggeri, twitterişti şi browserişti)! Să ne citim cu mai mult spor în anul în care tocmai am păşit! Şi să scriem cu mai multă valoare, zic. Măcar pentru mine cred că e valabilă urarea. A, era să uit (o zicere/urare clişeu a acestor ultime zile din an): La maxim am zis! =))