Agenda mea

Dheo ne propune un concurs bloggeristic cu două premii. Detalii găsiţi chiar pe blogul împricinatului, aici. Este vorba de un articol în care trebuie să-l descriem pe domnul Dărămuş, aflat acum la cea de-a treia vârstă, ce frumos. Un premiu, pentru versiunea amuzantă a poveştii, este o temă Wordpress (da' de ce nu şi de Blogspot, aud?) unicat, realizată de domnul Marius Bălaj. Pentru versiunea melancolică a poveştii, premiul l-a oferit chiar subsemnatul, constând într-o licenţă BitDefender Antivirus 2009 pe un an.
Şi pentru că i-am promis într-un comentariu la acelaşi post, iată povestea mea.

„Drumul ăsta parcă nu se mai termină”. Eram plecat într-o drumeţie prin judeţul Sibiu, atât de drag mie şi în care am copilărit.
„Se înserează şi totuşi este incredibil de cald. Am senzaţia că mă sufoc”. Drumul de pe care adierea uşoară a vântului ridica nori de colb şerpuia spre asfinţit. La propriu. Mă gândeam că nu mi-am planificat ieşirea aşa de bine; pensiunea la care trăsesem rămăsese departe în urmă şi habar n-aveam unde voi pune capul jos în seara asta.
„Dacă eşti bou”. Păi cam sunt, necugetat, ce să zic. Mă apropii de o casă bătrânească, asemănătoare cumva cu a bunicilor de la ţară. În faţa casei, un bătân. Şade pe bancă şi priveşte la mine.
„Ar fi cazul să intru în vorbă cu el. Măcar ceva mâncare şi apă...”. Pe măsură ce  mă apropii, încep, câte puţin, să desluşesc fizionomia moşului. Pare a fi un om de treabă. N-apuc să dau bună ziua că...
— Apoi cu ce trebi prin partea noastră, băiete?
— Ăăă... bună ziua unchiule, am plecat să colind plaiurile patriei (zic eu în glumă).
— Apoi asta este bine. Dar ia stai aici jos lână mine şi te hodine puţin.
„Aha, moşu' e sfătos, are chef de vorbă”.
— Matale ce mai zici nene, e greu la bătrâneţe...
— Apoi e greu, da' mai greu este să stai singur. Că slavă Domnului, sănătos sunt şi nici banii nu-mi lipsesc, nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu. Din reclamele de pe saituri, că altfel pensioara e mică. Am copii buni, că au fost silitori, Mihăiţă îi prin Canada, este mare specialist în SEO, internet şi alte halea, mai vorbim pe messenger... Mărioara stă în Bucureşti, dar este ocupată cu familia şi cu blogul. N-a mai zis pe Twitter nimic, trebuie s-o sun pe Skype zilele astea...
— Dar le ai pe astea moşule! Văd că tehnologia informaţiei nu prea mai are secrete pentru dumneata.
— Da, dar tot singur sunt, că nu mai este nimeni să vină să mă vadă, decât vecinul Grigorie care-mi mai face câte o vizită, supărat că l-am bătut din nou la bile pe gamedesire.com. Ia te uită cum ne-am luat cu vorba şi s-a-nserat.
„Să fiu al naibii, când a trecut timpul? S-a înnoptat de-a binelea. Şi eu?”.
— Apoi hai, dragul moşului, că ţi-o fi de ajuns atâta colindat pe coclauri. Hai să încălzim ceva mâncare şi să trag o sticlă de vin roşu din butoi, „puterea buhaiului” îi zic vecinii, he-he! Ş-apoi nu te las să pleci acuma, că am cămăruţa a bună de la stradă în straie de sărbătoare, special pentru aşa ocazii rare.
„M-a lăsat fără o vorbă bătrânul. Sunt curios ce îmi va mai povesti după masă. Deşi acum am patul asigurat, cred că voi dormi puţin în noaptea asta. Şi mâine mă aşteapă un drum lung înapoi...”.
• Imaginea (Mabel Hill, Old Man Sitting, 1913) este (c) Mabel Hill.