Despre suflet şi remuşcări
În categoria ,

Am găsit acest scurt film pe blogul lui Cătălin Cocoş, Mediablog (căutând pe YouTube am găsit şi varianta originală, nu cea tradusă în limba rusă, pe care am postat-o mai jos).
Bineînţeles, emotiv cum sunt, m-a impresionat nu atât faptul în sine, că viaţa netrăită a unui copil nu mai face nici cât o ceapă degerată în cazul unui conflict (asta am învăţat deja), cât reacţia nobilă – dar perfect umană – a reporterului. Nu voi trece cu vederea (cum poate aş fi învinovăţit), faptul că a rămas stană de piatră (monument de cinism şi pofesionalism laolaltă) la vederea unei crime în curs de înfăptuire. Sincer, dacă ar fi intervenit, ar fi fost două corpuri zăcând în praf, în loc de unul.
Faptul că mai există (şi cu siguranţă nu sunt puţini) oameni care să aibă remuşcări, care să aibă o oglindă a sufletului lor în faţă tot timpul, îmi spune că nu suntem cu totul pierduţi. Armaghedonul să stea la locului lui, încă mai este suflet în oameni.
• Filmul are 5 minute.

ULTIMELE POSTURI APARUTE PE BLOG

4 Responses to "Despre suflet şi remuşcări"

  1. Florin ŞPERLEA Says:
    6/12/08 9:42 PM

    Excelent filmuletul si foarte instructiv. El depune marturie despre incapacitatea noastra de a actiona in imprejurari dramatice pentru a salva viata unui om (in cazul de fata a unui copil nevinovat), prioritatea fiind protectia proprie sau meseria ori, dupa caz, ambele.
    Ramane insa, in toata tragedia, o vaga urma de speranta: monstruozitatea unui anume moment si animalitatea unei brute inarmate pot fi cunoscute de toata lumea, gratie fotoreporterului terifiat, care nu a indraznit sa faca mai mult de atat...

  2. ciobanu.nicolae2002@gmail.com Says:
    15/12/08 6:56 PM

    Să nu uităm că este vorba doar de un film, nu de o situaţie reală, totuşi este important, chiar şi aici, să subliniem spiritul umanitar, deşi poate la prima vedere avem senzaţia de contrariu.
    Era să greşesc şi să spun că spiritul umanitar, de sacrificiu, aparţine omului prin definiţie, când mi-am amintit cum, pe undeva prin frumoasele US of A (parcă), un câine îşi salva tovarăşul lovit de maşină pe o autostradă de-aia „nesimţită” cu „n” benzi, cu riscul de a fi ucis pe loc în orice clipă. Mea culpa!

  3. Anonymous Says:
    5/1/10 7:01 PM

    Este doar un film ...
    http://www.imdb.com/title/tt0882795/

  4. ciobanu.nicolae2002@gmail.com Says:
    11/1/10 9:25 PM

    E doar un film, dar unul care apeleaza la sentimente profunde ale fiintei umane. Pe mine m-a emotionat si mi-a placut ideea.
    P.S. Data viitoare ai politetea sa-ti dai un nume, fie el si fictiv.

Post a Comment