Aseară am fost la teatru. Recunosc că nu am mai fost de anul trecut. La intrare ne aștepta, gazdă primitoare, doamna Anca Florea, în care am recunoscut interlocutoarea amabilă cu care am discutat pe twitter încă de acum un an, cu ocazia primei ediții a Zilei Bloggerilor la Teatrul Masca.
În sala semiobscură m-au luat în primire diferite instrumente de percuție ce parcă își răspundeau unul altuia. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost dispunerea scenei, în mijlocul audienței, gradenele aflându-se pe toate cele patru laturi ale ei, o premieră, după cum aveam să aflu ulterior. Dar numai după ce a început piesa, Comedia erorilor a lui William Shakespeare, am realizat adevărata dimensiune a sălii. În decursul reprezentației au fost folosite scările, culoarele de acces, ba chiar balustrada balconului a devenit la un moment dat parte din piesă. De unde și titlul articolului.
Cât despre piesă și despre actori, în afară de o apreciere generală la superlativ, nu știu ce aș putea spune căci sunt fără cuvinte. Fiecare personaj de la cele principale până la cor, este redat cu fidelitate și cu pasiune. Se vede că oamenii pun suflet în ceea ce fac.
Cum nu sunt critic de teatru, voi aminti în continuare câteva momente deosebite cum ar fi:
• piesa a fost ruptă din când în când de secvențe foarte grafice, cum este scena de la începutul piesei, cu vaporul plutind pe valuri în furtună și ruperea catargului;
• disputa bărbați contra femei de la un moment dat, pentru care am fost înarmați corespunzător (bărbații cu cârâitori, femeile cu mașini de aplaudat) și în care a fost implicat tot publicul, făcând un zgomot asurzitor;
• momentul în care curtezana, așezată sau stând în picioare pe un leagăn, a fost cât pe aci să atingă publicul;
• corul, iarăși un lucru inedit, este omniprezent și comentează aproape la fiecare replică, stârnind câteodată „mânia” personajelor, iar Emilia Manea a fost fabuloasă.
Dromio (Aurel Sandu) dar mai ales Antipholus au fost jucați excelent, la un moment dat am avut impresia (și cred că nu am fost singurul) că sunt doi de Antipholus pe scenă, atât de repede își schimba garderoba Valentin Mihalache în culise, uneori doar în câteva secunde, cât dura intervenția corului.
Altfel piesa, pe care v-o recomand călduros, este despre încurcături incredibile și întâlniri ratate. Personajele sunt în plină confuzie, fiecare schimbând replici cu persoane pe care de fapt nu le cunosc.

După reprezentație am fost invitați cu toții la un pahar de bere și un snack, la subsolul teatrului. Ocazie nesperată pentru a-l saluta și felicita pe maestrul Mihai Mălaimare, regizorul acestui spectacol. Am mai schimbat câteva cuvinte cu doamna Anca Florea, apoi la o țigară, Valentin Mihalache ne-a spus cum cineva l-a întrebat „dar fratele dumneavoastră unde este”... Doamna Ana Sivu Daponte (curtezana) ne-a împărtășit teama de a nu fi lovit pe cineva din public, acuzând faptul că leagănul era prea jos...
Am revăzut cu plăcere și salutat pe mulți prieteni și cunoscuți, între care și pe domnul Cristian China Birta căruia nu m-am putut abține să-i fac o fotografie alături de tizul său întru podoabă capilară, Aurel Sandu (Dromio).
Au mai scris: Claudiu CiobanuȘtefan Murgeanu, Laurențiu BuicăPapen.ro, Mihalcea Nicolae a.k.a. Kriogen, RefuzakeCorina AnghelStoenescu.eu, Tina Florea, Sera cu idei.
Urmăriți Teatrul Masca în mediile sociale: Twitter, Facebook.
• Toate fotografiile sunt disponibile pe Picasa web albums. Distribuția completă aici.

1 Response to "Teatrul Masca în 3D surround!"

  1. jack dias Says:

    Thank you for sharing this information, Its has help me to know more about Equalizer