Câteodată, destul de rar, îmi mai aduc aminte de triştii ani de dinaintea „Revoluţiei” din 1989. Anul acesta, în decembrie, se vor împlini douăzeci de ani de la „evenimentele” de atunci, o ocazie perfectă pentru Jurnalul Naţional de a lansa proiectul jurnalistic „Jurnalul României 1989 – acum douăzeci de ani”. Aşa că, tot citind „Scânteia”, mi-au revenit în memorie zilele şi întâmplările acelor ani (nu numai a ultimului an de „democraţie proletară”). Ceea ce urmează se constituie într-o colecţie oarecum cronologică de amintiri din „Epoca de Aur”.
• Slavă Domnului, când am intrat la şcoala de pe strada Năbucului în clasa I (în 1968), nu exista organizaţia Şoimii Patriei. Măcar de una am scăpat, în rest le-am făcut pe toate, şi pionier şi utecist am fost, şi am apucat să fiu şi membru de partid.
Ca pionieri, la noi în şcoală nu eram obligaţi, aşa cum văzusem prin alte şcoli, să umblăm mai tot timpul în uniforma scrobită de pionieri. Aveam probabil o conducere mai indulgentă...
• Ţin minte de parcă ar fi fost ieri, cât de uniţi eram toţi în jurul educatoarei (Cristea). În clasa a treia, când s-a mutat la altă şcoală, a fost o adevărată tragedie. Toată clasa ne-am adunat în jurul ei şi am plâns în cor, rugând-o să nu plece...
• Când făceam cumpărături la complexul comercial de lângă bloc, îmi făceam drum la un punct de colectare al borcanelor şi sticlelor. Aici era rareori coadă, şi anume numai în zilele în care „primeau bani”. Atunci alergam acasă şi mă întorceam cu sacoşele ticsite cu toată sticlăria ce nu-i era de folos mamei şi o tranformam în ceva mărunţiş, banii mei de buzunar...
• Rafturile alimentarei, prin 1974 îndesate cu tot felul de mărfuri, în mare majoritate româneşti, au devenit treptat mai goale, rămânând în cele din urmă, spre 1989, cu doar câteva produse, de care oricum nu te-ai fi atins. Lumea mergea la magazinele cunoscute precum pomul lăudat, cele din centru, precum „Mistreţul”, „Comaliment” sau „Delta Dunării”, de unde puteai cumpăra ceva mai acătării de pus pe masă. Destul de multă lume apela la serviciul Casei de comenzi „Mercur”, care livra acasă tot ce cereai; deşi erau preţuri cam piperate, aici puteai găsi alimente care nu se mai găseau de mult pe rafturile din alimentare.
• Surse imagini: sus – Jurnalul Naţional, mijloc – Forum.portal.edu, jos, simbolul casei de comenzi, zeul Mercur – LimbaLatina.

2 Responses to "Amintiri din „Epoca de Aur”. Partea 1"

  1. L.G. Says:

    Nu pot sa imi imaginez ca fiecare scolar sa fie imbracat intr-o uniforma. Sincer, e ca si cum ai avea o masa de oameni care stiai ca "ăştia sunt bun pentru ceva, ăştia pentru altceva"...
    Iar cu mancarea, interesanta ideologia care ne-a fost prezentata la liceu.

  2. Nicolae CIOBANU (jr.) Says:

    Haida de! Pai atunci stiai exact din ce "casta" faci parte: erai pionier, aveai uniforma de pionier, daca nu, ORICUM aveai uniforma de elev, si sa nu uitam de matricula fara de care nu erai primit la scoala. Cei care le aveau prinse cu copci sau capse erau pedepsiti. Ce mai, un fel de puscarie unde fiecare elev putea fi la nevoie identificat. :(