Agenda mea

Într-una din ultimele zile ale anului trecut am „furat” autobuzul pentru o staţie. De-abia a închis şoferul uşile că ne trezim cu doi bulgări de zăpadă în geamul uşii din spate. Eu îi ochisem de când urcasem pe cei doi puşti cu alură de şmecheraşi şi mi-am dat seama ce au de gând, fiind cu faţa la uşă. În schimb doamna în vârstă de lângă mine, fiind cu spatele la uşă, s-a speriat bine de tot, nici nu mai ştia ce să spună. A rostit câteva „invective” dulci, caracteristice vârstei şi educaţiei. Ceea ce m-a surprins însă în mod neplăcut a fost remarca unui domn din apropiere, aflat şi el la vârsta a treia: „Lăsaţi doamnă, să ziceţi mersi, că aruncă şi cu pietre”.