Francezii spun „mourir c'est partir un peu”, dar Pif este doar plecat puţin, cum adică să moară, nu are cum, el este viu în amintirile noastre cele mai dragi, din copilărie.
A dispărut (din nou) dintre noi mult iubitul şi poznaşul căţeluş Pif. Ştiam de încetarea apariţiei revistei în 1993, şi de atunci îl consideram defunct (pe el şi pe celelalte personaje care îl însoţeau), dar aşa cum este cazul oamenilor care pleacă de lângă noi, el mi-a rămas mereu în suflet încă din copilărie, când puneam mâna cu greu pe un astfel de exemplar. De unde să ştiu eu că pe vremea aceea se puteau face şi abonamente în România (când am încercat, plin de speranţă, la începutul anilor '80, la o agenţie de lângă Sala Palatului care se ocupa de abonamentele la presa străină, nu se mai făceau). De unde să ştiu eu că revista fusese pusă pe picioare de Partidul Comunist Francez? Astfel se explică tirajul ei de atunci şi larga ei arie de răspândire în lagărul comunist.

Un articol telegrafic în Realitatea spune:
Pif Gadget, revista fenomen a anilor '70-'80, lansată în 1969 sub egida Partidului Comunist, a intrat în lichidare judiciară.
Revista intrase, pe 15 ianuarie, în lichidare financiară, după ce, în martie 2007 se afla într-o formă judiciară de recuperare financiară.
Revista are datorii care se ridică la patru milioane de euro.
Pif Gadget, avându-l ca erou pe căţelul cu acelaşi nume, a fost relansată în 2004, cu şase angajaţi şi cu un tiraj în medie de 100.000 de exemplare, după ce dispăruse de pe piaţă în 1993, de la un tiraj de 500.000 de exemplare.

O ştire prea seacă şi telegrafică pentru un mare personaj BD care este Pif. Noroc cu cei care-l iubesc şi care au întregit prin comentariile lor ştirea searbădă şi tristă.

Revista, cu denumirile sale succesive, Le jeune Patriote, Vaillant, Vaillant, le journal de Pif, Pif le chien, Pif gadget, publica aventurile unei întregi ligi de eroi, fiecare aducând cu el epoca şi atmosfera care-l înconjurau: Rahan (aventurile omului preistoric), Doc Justice (medicul karateka care împărţea dreptatea), Corto Maltese, Gai-Luron (câinele-clovn care te înveselea subit), Les Aventures potagères du Concombre masqué (aventurile castravetelui, mereu inedite şi amuzante), Les Pionniers de l'Espérance, Le Grêlé 7/13 (aventurile unui tânăr erou în război), Nasdine Hodja, Arthur le fantôme justicier (precursorul lui Casper), Les Rigolus et les Tristus (arătau copiilor stupiditatea războiului şi a altor păcat umane), Corinne et Jeannot (doi fraţi precum apa şi uleiul), Dicentim le petit Franc, şi încă mulţi alţii, pe care nu mi-i mai amintesc.
Dar primii în fiecare revistă şi cei mai citiţi erau Pif et Hercule, doi poznaşi fără limite, din ale căror aventuri hilare, noi copii, puteam trage învăţături importante.
Prin experimentele de fizică şi chimie (ba chiar şi biologie – „pifises”) ascunse drept „surprize” în fiecare număr, aveam acces la informaţii ştiinţifice reale, adjuvante ale educaţiei instituţionalizate.
Am speranţa că totuşi Pif şi toţi colegii săi se vor ridica precum legendara pasăre Phoenix din cenuşa financiară în care s-a îngropat, strălucind încă o dată, spre bucuria copiilor din toată lumea, şi mai ales, a copiilor din noi...
• Sursa imaginii este Pif Gadget 27, imagine animată (c) Forum Pimpf.
ULTIMELE POSTURI APARUTE PE BLOG

4 Responses to "Pif nu a murit, doar a plecat un pic"

  1. Mike Says:

    Nu am auzit niciodată de Pif. Probabil pentru că sunt "mai nou", născut imediat după revoluţie. Oricum, naşpa că nu se mai printează. Acum desenele pentru copii sunt pline de violenţă şi alte tâmpenii, nu se mai fac desene ca altădată...

  2. Nicolae CIOBANU (jr.) Says:

    De acord, ca sa vezi despre ce vorbesc, mergi la http://pifgadget27.free.fr/index.htm
    Apasind pe pagini, alegi sa vezi povestea respectiva. Pif et Hercule sunt cei mai tari, ei mi-au placut cel mai mult, dar sunt multi eroi de banda desenata interesanti acolo.

  3. Mihai Says:

    Inca un articol care imi place, de fapt imi plac toate. Citind enumerarea eroilor din Pif mi-am adus aminte de Fanfan La Tulipe. Eu nu stiam (nu stiu nici acum) franceza iar asta facea desenele cu atat mai impresionante. Ma uitam impreuna cu fratele meu ca pisica in calendar si ne imaginam ce aventuri extraordinare ni se dezvaluiau. Foarte rar reuseam sa prindem un Pif cu surpriza, de cele mai multe ori erau vamuite de vanzatoare de la "Difuzare presei".

  4. Ciobanu Nicolae Says:

    Mihai, multumesc mult pentru comentariu. Eu am fost mai norocos, am invatat franceza din clasa a doua pina am terminat liceul. :) Iar acele benzi desenate m-au ajutat mult sa-mi dezvolt vorbirea si cunoasterea limbii franceze in general.
    Era o vreme frumoasa, a copilariei, in care, asa cum spuneai, descopeream personaje, peisaje si aventuri noi. Pacat insa ca astazi, eliberati de "cortina de fier" nu putem citi din nou Pif sau alte publicatii de benzi desenate de odinioara.
    Numai bine si iti multumesc ca ma citesti. :)