In decembrie trecut parca toate au venit la galop. Nu am avut timp sa ma ocup cum trebuie de sarbatori. De fapt, de Sfintul Nicolae n-am apucat nici macar sa fac o masa la serviciu, fiind la faimosul – de acum – curs de reimprospatare a cunostintelor de limba franceza... Apoi de Craciun a trebuit sa fac cumparaturile de cadouri pe mare fuga si pe sponci. Unii zic – multi poate – ca aceste cadouri nu au ce cauta in spiritul Craciunului, dar eu nu sunt de acord. Chiar deloc! Pai cine poate sa ma convinga de asta, cind numai eu stiu cum ma bucur atunci cind il "gatesc" in ambalaj frumos si-i pun fundita si eticheta, numai la gandul cit de mult se va bucura persoana care il va primi... Dar sa revin la "oile mele".

Sfirsitul anului trecut numai bun nu il pot considera, si asta pentru ca nu pot suferi deadline-urile si nu-mi plac oamenii care nu-si fac treaba (deloc, prost, superficial), nici macar pe mine, desi de data asta vina mea este partiala... A naibii revista, una buna de altfel, daca ar fi sa ne luam dupa feedback, si dupa ce spune redactorul-sef, s-a ingramadit ea (nu intru in detalii cum, de ce – cine stie cunoaste ;) ) taman in ultima luna sa se desavirseasca! De fapt am lucrat la ea ca un lunatic si in noiembrie. Dar nu se compara cu luna decembrie cind am fost si la curs, in concediu "vezi Doamne", si la munca!!! De ce nebunia asta, cind in mod normal revista ar trebui sa fie gata in 2-3 saptamini? Datorita intreruperii fluxului! Datorita neinlocuirii corecte a resurselor umane lipsa la apel, conform vechiului dicton pur romanesc Las' ca merge si asa! Ei bine, dupa cum s-a vazut, si se stie de fapt, NU merge si asa, adica... merge, dar foarte lent si prost. Ziceam mai inainte de deadline, pai ca sa intelegeti despre ce este vorba, primul termen de finalizare (dupa care au mai urmat citeva) era pe 7 noiembrie, iar revista a fost trimisa la tipar pe 15 decembrie, asta pentru a reliefa factorul de realism al unor persoane...
Dar s-au dus si astea, un coleg spunea: "Lasa ma, ca anul asta sa vezi ca o sa fie altceva, avem si un responsabil de revista, se da tematica din timp, o sa vina si articolele la timp, iti spun eu, o sa fie mai bine!" Nu vreau sa spun ca sunt blazat, deja, la 45 de ani (pe care oricum nu prea ii simt), dar nu prea cred... nu cred ca totul va fi mai bine si mai usor anul asta... Ar fi prea usor!!!
Oricum, uite ca am capatat – in cele din urma – binemeritata odihna. Tare bine e s-o soilesti pe acas', sa incerci o reteta noua (poate chiar exotica) in bucatarie, sa vezi toate episoadele serialului preferat pe Discovery Channel, sa dai zapada din curte pina faci febra musculara (doar, doar oi iesi si tu cu masina saptamina viitoare), sa mergi unde vrei, sa mai vezi un film, sa faci o plimbare in Cismigiul inghetat... Eh, fericire curata!
Asta a propos de un schimb de replici la emisiunea "Profesionistii" din 12 ianuarie a.c. la TVR1. TVR iata ca a reusit un eveniment, sa ia interviu Reginei Ana de Romania, unicul interviu pe care aceasta l-a dat in intreaga sa viata. Realizatoarea (binecunoscuta doamna Eugenia Voda) o intreaba pe Regina Ana: "Cum va imaginati fericirea?" La care distinsa si batrina Doamna raspunde (in franceza, cum a fost intregul dialog de partea dinsei) "Nu trebuie sa-mi imaginez, eu sunt fericita!"
No comment.

0 Responses to "Stressul si binemeritata odihna..."