Astă seară merg la teatru cu taică-meu. Este o invitaţie din partea lui, care vine după o pauză de vreo 15 ani.
Urmează câteva informaţii despre spectacol, care a marcat, la sfârşitul lunii martie, redeschiderea Sălii Izvor, după o perioadă de modernizare şi înfrumuseţare a foaierului şi spaţiilor de acces.

Voiajul domnului Perrichon de Eugene Labiche
La Teatrul Bulandra
Regia: Dinu Cernescu
Cu: Vlad Zamfirescu, Ion Cocieru, Virgil Ogăşanu, Manuela Ciucur, Ilinca Manolache, Andrei Runcanu, Gheorghe Ifrim, Silviu Geamănu
Scenograf: Maria Miu
Muzica: Adrian Enescu

Voiajul domnului Perrichon n-are nimic din piesele roz ale lui Anouilh, iar când auzi întâmplător o remarcă în gura unuia dintre curtezanii domnişoarei Perrichon despre blonde, ai impresia că nu-i aparţine dramaturgului francez. Găseşti la Labiche mai multă amplitudine, mai multă veselie naivă decât la contemporani. Este mai puţin ironic şi mai puţin arţăgos. Foloseşte extravaganţa mai fin decât Ionesco. Nu se expune ca Sacha Guitry, unde acelaşi personaj e mereu prezent, dezinvolt şi spiritual: autorul. Nu există personaje spirituale la Labiche. Creierul e partea mea slabă, afirmă un personaj al său. Lucru valabil pentru toate personajele lui, cu mici excepţii. Iată de ce mint atât de prost şi iată de ce personajele lui ne trezesc indulgenţa cu clarviziunea şi simpatia lor.
• Sursa citatului şi imaginii: OnlineGallery.

0 Responses to "Merg la Voiajul domnului Perrichon"